Postat de: Teofil Stanciu | 07/12/2009

Ne-am învins

…scârba faţă de politică (măcar pentru un moment) şi faţă de toţi reprezentanţii ei, de la toate nivelurile ierarhiilor partinice, şi am votat destul de mulţi.

…lehamitea de a alege între două variante la fel de rele sau măcar comparabil de rele.

…performanţa anterioară, când am ieşit la vot în număr mai mic decât la turul II.

…orgoliul de minoritari care votează pentru un perdant care nu e pe placul prostimii sau, de cealaltă parte, orgoliul de majoritari care au reuşit să impună un candidat de o manieră categorică.

…orice imperative morale absolute din nevoia de a negocia cu noi înşine o variantă mai uşor de suportat psihic.

Dar ne-a rămas…

…spiritul dihoniei care a împărţit naţia între fanii unuia şi altuia.

…intoleranţa ideologică acutizată în perioada campaniei electorale.

…teama că lucrurile nu se vor schimba deloc în mai bine.

…covingerea că între pălăvrăgeala electorală şi realitatea post-electorală se va deschide un abis care ne va înghiţi pe mulţi.

…incapacitatea congenitală de a impune în chip democratic – măcar o dată – o garnitură de oameni competenţi şi responsabili în fruntea ţării.

…profeţia lui Brucan, care e timpul să se împlinească, dar – ca orice oracol – va trebui interpretată şi de acolo încolo, câţi indivizi, atâtea hermeneutici (deci nu vom şti dacă am învăţat democraţia sau nu).

…gustul amar.


Responses

  1. […] o situaţie economică foarte grea, un guvern imposibil… iar urmele şi cicatricile care se vor întări după această campanie ne vor face mai urîţi şi mai […]

  2. Frate-miu, te inseli amarnic. De unde si gustul amar🙂

    In primul rand, a iesit cine trebe =))

    Las sa avem si noi astia din diaspora, o satisfactie. Daca nu din an in pasti, macar o data la cinci ani ! Ca prea am tot primit din Romania numai motive de intristare

    Daca vreun fan de-al lui Crin sau vreun fan de-al lui Mircea isi inchipuie ca perdantul lor „nu e pe placul prostimii”, eu zic sa se uite muuuult mai atent pe sondaje sa vada care cu cine a votat. Chiar si daca faci un mic surf pe blogoreea romaneasca, e suficient sa-ti dai seama ca pe Basescu il antipatizeaza destui prosti. Il antipatizeaza cu spume la gura. Nu zic, ca si in tabara cealalta au fost destule spume, dar totusi, la capitolul invective si prostii, mi se pare ca domnii din coalitia anti-Base sunt campioni de departe.

    Cat despre spiritul dihonie, sa ne facem bine ntelesi. Nu e o chestie care vina din politica, ci vine din (in)cultura si din lipsa celor sapte ani de acasa. Si cu cat acuzam mai tare spiritul dihoniei, cu atat mai tare o punem de un self-fulfilling prophecy.

    Cum iti ziceam si alta data, politica e acarul Paun national. E marota convenabila care sa justifice toate neputintele noastre.

    Imi pare rau, dar dezastrul care l-am vazut cand am vizitat Romania dupa opt ani, nu-l putem pune in carca nici lui Basescu, nici lui Iliescu, nici lui Constantinescu.

    Dezastrul isi are originea in sfera ideilor, a culturii.

    Par egzamplu, dupa ce atata vreme am beneficiat de serviciile sectiei romane a BBC-ului, nu mai avem nici o scuza ca toti nechematii nu numai ca se considera jurnalisti, dar mai au si audiente record.

    Sau ca avem un candidat la presedentie care are deficiente serioase la limba romana. Hai sa fim seriosi, pe Geoana l-as trimite sa mai dea o data bacalaureatul, ca si, probabil, pe 90% dintre parlamentari, majoritatea editorialistilor, analistilor politici si datatorilor cu parerea.

    Imediat dupa revolutie, inca am mai avut repere in cultura de limba romana. Un Adrian Marino, un extraordinar cunoscator intr-ale ideilor si ideologiilor . Un Iosif Sava care, ca promotor al culturii era fara pereche. Au murit, Dumnezeu sa-i ierte si cultura romana ce a pus in loc ?

    Brucan cu toate pacatele lui, stiute si nestiute, era cu doua clase peste perechea „Dinescu/Tanase” care se dau intrun spectacol absolut penibil pe post de analisti politici. Dar, vezi, dragul meu, au audienta. Pentru ca, se pare, noua, romanilor, ne place circul, ne place mocirla.

    Sa nu-mi spui ca tot de-alde Iliescu si Basescu sunt de vina pentru asta. Ia du-te matale sa vezi ce frumusete de interviu da Orban, „lider” PNL in Romania Libera. Agramat de prima mana. Incoerent, ilogic, tot ce vrei.

    Asa ca, spor la treaba.

    Incetul cu incetul, o sa vina vremuri mai bune. Dar fara munca si fara rabdare, nu se poate.

    Daca n-ai alta consolare, macar ca nu vine PSD-ul la putere sa adune impozite mai mari si sa le „resdistribuie” aparatului de partid si de stat, tot e ceva.

  3. Eu înțeleg ce spui, frate inginer. Dar să știi că la faza aia nu m-am înșelat. Când ziceam de minorități și majorități aveam în vedere tocmai faptul că acum nu au mai existat astfel de situații. Iar când existau, de obicei minoritar era candidatul dreptei. Cred că numai Iliescu a obținut majorități categorice în România de după ’89.

    Eu nu cred că problema pleacă doar de la elitele culturale, care, oricum, au devenit mult mai puțin reprezentative și nu mai coagulează în jurul lor oameni mânați de interesul patriei.
    Cred că lupta a fost pierdută în sistemul educațional românesc. În indiferența cu care politicieni și funcționari, dar și oamenii din sistem (care au urmărit mai degreabă căpătuiala) au tratat viitorul țării ăstia.
    Mi-aduc aminte de postarea ta cu „valorile americane”… oare cum va arată viitorul modelat de asemenea pluralisme rămase pustii în conținut?

    De altă parte, mai e vorba și de cei șapte ani de acasă. Acum, nu mai e la modă să îți înveți copilul să fie cinstit, harnic, respectuos, ci agresiv, egoist, șmecher, suspicios.

    Plus alte cauze. E greu de stabilit originea relelor în societatea românească. Nu dau vina numai pe politicieni. Cât privește însă dihonia, în acest moment în consider principalii vinovați pentru că au ațâțat spiritele, au zgândărit frustrările. Există dihonie, dar și în alte părți există, însă s-a urmărit diminuarea ei. Britanicii au reușit să se înțeleagă cu IRA, nu? Oriunde există doi oameni la un loc, există și un potențial model Cain-Abel. Dihonia ni-e congenitală, dar uneori nu iese dacă nu e stârnită.

  4. Ei, dragul meu, dar de cand a ajuns sa se compare dihonia in Romania cu England versus IRA ? Pe bune, eu nu stiu cand e cazul sa iau in serios dihonia din Romania.

    Pe de o parte e clar ca avem multe cazuri de-a face cu sindromul „simt enorm si vaz monstruos”. Uite-l pe mieluselul Tariceanu cum se trezeste vorbind despre decizii rationale, vis-a-vis dictatorul Basescu. Politicienii nostri sunt gata la orice moment de un „pupat piata Independentei”. Ca doar sa nu crezi ca a avut vreunul, vreodata , vreun atasament pentru orice fel de ideologie.

    Pe de alta parte , am vazut cazuri, care, la prima vedere par patologice. Sa zic despre un Ciutacu, si alti „profesionisti” ai scrisului – blogul Roxanei Iordache, fost editorialista pe la diverse ziare. Nici pe astia nu i-as lua foarte in serios. Eu cred ca s-au adaptat, „profesionist” sa scrie cu spume la gura. Despre „jurnalistii” de la Cotidianul, in frunte cu seful lor, pot sa pun pariu ca fac propaganda din interes, nu din convngere. Aproape li se simte in intorsatura frazei.

    Asa ca, de unde dihonie ? O sa se supere votantii liberali Crin ca nu vine PSD-ul la putere sa reintroduca impozitarea „progresiva” Ei, nu zau.

  5. Poate că nu „la vârf” (ce vârf o fi și ăsta), dar gradul de intoleranță și de violență în rândul „maselor” e destul de mare și în creștere certă. Cu prilejul acestor alegeri, oameni obișnuiți, nestimulați financiar, s-au apucat să urle unii la alții pe bloguri, porcărindu-se și acuzându-se de prostie doar pentru că votau altfel decât celălalt.
    Strada e din ce în ce mai nasoală în România.

    Nu compar românismele noastre cu conflictele britanice, ci doar insist că peste tot se poate manifesta dihonia, însă e important să vrei să o aplanezi, nu să o amplifici, cum se întâmplă – în mod voit – cu politicienii români.

  6. Sincer să fiu, credeam că titlul înseamnă că iar am reuşit să ne înfrângem noi pe noi. Ceea ce, poate, ar fi fost taxat drept o idee prostească – de fapt am câştigat, am învins, nu-i aşa? Aşa o fi, numai că am tristeţea că nu ştim nici să pierdem, nici să câştigăm, dar ştim să ne săpăm tranşee tot mai adânci, din care aruncăm cu lături către frontul advers. Am câştigat vreo 5 milioane de proşti, de inculţi, de nechemaţi, ilogici, spumanţi, frustraţi, jegoşi slugoi ai mogulilor, iubitori ai corupţiei etc. Am re-câştigat şi o ţară în care câteva jdemii de citadini de bine şi de bună credinţă, culţi, gramaţi, tineri în trup şi spirit, reuşesc să aleagă corect, bine cântărit, imparţial, inteligent, idealist, constructiv, fără resentimente, urând corupţia şi pe corupţi, iubind dreptatea şi pacea socială, dorind modernizarea României, urând de moarte comunismul şi pe ai săi reprezentanţi din păcate alive and kicking, dorind ca poporul să conducă în sfârşit cu adevărat această ţară, crezând sincer în partidul celor curaţi şi neînfricaţi – singurul care poate face să ne fie în sfârşit bine, astfel ca românii din diaspora să revină acasă cu bani cu tot, în capitalismul social luminat şi just(iţiar). Triumf în toată regula (but classy), versus zdrobire totală în plină barbarie şi canibalism fratricid.

    • Agnusstick,

      Zice CTP o vorbă: „cretineți”! Cred că această vorbă se potrivește ca un fel de concluzie la ce spuneți. Cred că am câștigat o grămadă de cretineți. Nu toți care au votat sunt așa, nici măcar nu cred că sunt majoritari, dar au devinit o categorie vizibilă.

  7. Corecţie, cu scuze: tot vreo 5 milioane, plus câteva jdemii care dau extra-legitimitate.

  8. „însă e important să vrei să o aplanezi, nu să o amplifici, cum se întâmplă – în mod voit – cu politicienii români.”

    Eu nu stiu daca „politicienii romani ” amplica dihonia chiar atat de tare in comparatie, cu … ghici cine, o „anumita parte a presei”. Eu cred ca niste domni ziaristi au intrecut cu asupra de masura. Ce e trist, e ca isi bat joc de ceea ce ar trebui sa fie profesia, daca nu chiar vocatia lor.

    Asa ca revin la vorba mea: „la capitolul cultura”.

    Post Scriptum: Dragutii de psihologi, au studiat, cercetat, facut statistica, cuantificat: comportamentul online este in mod substantial mai belicos. Oamenii au tendinta sa asume tot ce se poate mai rau dinspre partea cealalata a unei conversatii in contradictoriu cand comunicarea nu are loc „face to face”,si inca multe alte observatii interesante. „Cultura online” daca termenul nu e un pleonasm, nu e tot aia.

    Daca ma intrebi, o sa-ti gasesc si o referinta.

    • Costin,
      Sunt de acord cu afirmația vizavi de „o anumită parte a presei”. E tot producție românească și asta… tot de prin școli românești ieșită.

      La partea cu violența, am și alte exemple. Era să iau bătaie pe stradă din cauză că am spus unui individ prost-crescut să nu-și lase javra (destul de mare) să mă amușine și, în plus, am cutezat să pomenesc că legile în vigoare îi impun să aibă botniță. Gradul de violență resimțit la nivelul străzii e mai mare, nu neapărat cel internautic (care deja intră în firescul existenței).

  9. cultura nu tine de foame, si americanii nu-s mai grozavi decat noi; iar la capitolu injineri nu stam prea grozav: ce-au realizat, concret…; si cei care au migrat de ce au facut-o? sa vina aici in tara lor si s-o reconstruiasca, ca a iesit cine a vrut muschii lor! s-au dus fuguta unde au muncit altii si se dau grozavi!
    aud? ce mai comentam domnu injiner? astepti sa vii cand e gata tot?

    • aricel,
      Cu toată indignarea emanată din cele spuse, e foarte ușor de demonstrat că lucrurile nu stau deloc așa. Mulți dintre cei plecați au mers că puțea a hoit aici, că nu mai rezistau psihic sau economic într-o țară ca asta. Iar acolo muncesc de le sar ochii. Nu merg la toate gata. Să fim serioși, de când ne arde atât de tare sentimentul național de plângem la căpătâiul țării rămase în paragină?
      Ei tocmai de aceea au votat cu cine au votat ca să poată reveni în țara asta. Dacă nu ne place democrația, atunci putem alege altceva… mai mișto!

  10. Dragul meu aricel,

    Poate o sa-ti raspund mai in detaliu la mine pe blog, dar m-ai facut curios. Matale chiar crezi bazaconiile pe care le-ai scris ?

    Chiar si dupa un moment de reflectie si reconsiderare ?

  11. PUTEAU SA REVINA DE CINCI 5 ANI !!!
    DE CE NU AU AVENIT ???
    chiar… AS VREA SA STIU !!!
    SA MUNCEASCA in RO ALATURI DE CARMACIUL IUBIT!

    pt costin pot sa spun ca CHIAR cred ce spun.
    e votu’ vostru…

  12. ultimele stiri
    http://85.9.12.243/a3/watch3.php?year=2009&month=12&day=9&show=in_gura_presei

  13. aricel,
    1. Am înțeles. Te frustrează alegerea lui Băsescu.

    2. Emisiunea lui Mircea Badea nu e una de știri. Personajul e și analist politic mai nou. Face mai mult circ decât televiziune.

    3. Apropo de știri, iaca aici una: http://www.realitatea.net/basescu-in-2008-romanii-din-dispora-au-acoperit-deficitul-de-cont-curent_691273.html

    4. Știi ce spuneau acum vreun an sau doi toți analiștii economici? Că o ducem mai bine în țară pentru că vestiții „căpșunari” trimit bani familiilor. Toată lumea știa asta și nu avea nimic împotrivă ca oamenii ăia să lucreze acolo și să ne crească nouă nivelul de trai. Acum toți sar pe ei… și i-ar răsplăti cu șuturi în dos. Începând cu imoralul de Năstase!… S-avem pardon și limită!

  14. De fapt, comentariul meu a fost integralmente o reacţie la comentariile domnului inginer Costin, folosindu-i cuvintele. Nu am de gând să am o reacţie la comentariul aricelului, deci trebuie să-mi cer scuze pentru bias.
    Faptul că am ajuns să ne detestăm atât de evident „unii” pe „alţii” este unul dintre motivele pentru care mi se pare că metodele domnului sigur viitor preşedinte nu pot fi vreodată scuzate prin scopurile sale. Care or fi acelea nu pot băga mâna în foc, dar o ţin confortabil deasupra flăcării. Nu e vorba că sunt prea bănuitor, pentru că am crezut sincer în acest om, i-am dat credit suficient zic eu, şi am detestat cu ardoare comunismul şi fesenismul. Dar a folosi orice fel de mijloace într-un scop nobil este nu paradoxal, ci de-a dreptul contradictoriu – şi asta nu doar în context religios, cel care mie îmi influenţează probabil inconştient reacţia la politică. Simplul fapt al folosirii serviciilor „secrete” în urmăriri şi înregistrări este pentru mine suficient pentru a clătina ipoteza unui scop nobil. Au murit oameni pentru ca aşa ceva să nu mai pară normal. Securitatea avea tot motivaţia interesului naţional, ca şi pe aceea a Binelui făcut cu forţa de către unul care ştie ce este bine. La fel, discursul populist, identificarea cu poporul, cu patria care nu este tagma jefuitorilor, sabotarea unor principii simple şi clare ale democraţiei, încurajarea mizeriei morale şi a slugărniciei, nepotismul deşănţat. Mai sunt şi altele, n-are rost acum. Dar aş întreba, totuşi, când anume şi cine a făcut selecţia oamenilor din PD-L, astfel încât acolo sunt majoritar oameni de bine, modele ale clasei politice ideale puse în slujba reformei Băsescu. Dar să zicem că domnul Băsescu este sincer în scopul său nobil – oare nu este normală temerea că „oamenii preşedintelui” îl vor deturna? Oare nu pot presupune că la un moment dat plăcerea folosirii mijloacelor sale actuale va trece pe primul plan, lăsând în umbră scopul? Nu e legitim să văd aici modelul comunist de pervertire a ideilor nobile?
    Apelul la cultură al domnului inginer Costin pentru a împărţi românii în proşti şi culţi m-a incitat. Cultura nu garantează în nici un fel alte trăsături şi calităţi umane, după părerea mea. O gândire clară şi sănătoasă nu este condiţionată de cultură, ci poate fi eventual favorizată – dar nu mi se pare deloc obligatoriu. A, intelectualii noştri de marcă au votat şi susţinut proiectul Băsescu? Dacă merg la argumente, aceşti intelectuali nu au reuşit să mă convingă. De ce, nu e treaba mea, ci a lor (desigur, dânşii ar zice tocmai invers). Un exemplu recent şi strivitor este domnul Andrei Pleşu. Am eu oare suficientă cultură, cine sunt eu să nu cad la picioarele dânsului în extaz, admirându-i raţionamentul? Păi am făcut-o de mai multe ori (dar nu pe teme politice), însă ultimul articol din Adevărul, în care explică de ce a votat Băsescu, nici măcar nu m-a dezamăgit, revoltat sau enervat, fiind doar un fel de propagandă plată anti-Geoană. Asta puteam s-o fac şi singur, şi anti-Crin, şi anti-PSD, şi anti-PNL, şi anti-Parlament etc. Dacă îmi explica de ce motivele anti-Băsescu nu sunt la fel sau chiar mai importante, aveam urechea pâlnie, la fel şi pentru pro-Băsescu. Din păcate, motivele pro-Băsescu sunt expuse de domnul Vladimir Tismăneanu într-un mod care mă convinge la fel de puţin, şi-mi ridică oarece semne de întrebare. Am ajuns să fiu foarte sensibil la manipulare, şi mă retrag circumspect când mi se pare că felul de a pune problema aduce a propagandă – naivitatea la intelectualii culţi nu pare o chestie posibilă în ipoteza domnului Costin, iar eu sunt tot inginer. Circumspecţia se aplică şi pentru moguli, şi pentru toţi ziariştii pe care nu pot să-i respect, mai ales dacă schimbă tabăra şi rămân cu acelaşi patos.
    Iar despre opţiunile politice în context religios se poate face o discuţie extrem de interesantă, dar care din păcate nu poate aduce mult bine, nici în minţi, nici în suflete, mai ales în contextul actual extrem de infalamat.
    Îmi cer scuze pentru reacţii şi pentru comentariile prea lungi. Peace!

  15. Same here from a subinginer in rezerva:)
    Nu spui cu cine tin pentru ca, desi capsunar, nu am votat de multisor.

    • sam,
      Cum ar veni asta: „strawberryman sam”?😉
      Mi se pare interesant următorul fapt sociologic: după ce a început exodul „căpșnuarilor”, Suceava a început să voteze cu dreapta. Interesting, isn’t it?

  16. Dear Sam(e), plz furnizează-ne un vector pentru a marca pointerul mesajului tău în contextul (lung) al paginii! Pariez pe Peace!

  17. O precizare pentru agnusstick:

    Departe de mine ideea de a imparti romanii in doua categprii : – inculti pro-Geoana si culti Basescu. Eu n-am exprimat nicaieri o asemenea idee, si, daca ai vrut sa citesti asta in randurile mele, pesemne ca e pe fondul unei anumite frustrari/complex de vinovatie /self-fulfilling prophecy pe care o impartaseste o anumita parte a electoratului de prin 1990 incoace.

    Ideea mea e ca ne agatam cu disperare de faptul ca politica pune painea pe masa. Ori , in fapt, nu e politica, e cultura.

    Iar la capitolul cultura, avem o vina foarte colectiva, plus ca insasi ideea ca fie Basescu, fie Geoana are putea face ceva pentru cultura mi se pare extrem de amuzanta.

    Politica e justificarea noastra colectiva cu care ne ascundem dupa dest, amagindu-ne ca nu suntem de vina.

  18. Domnului inginer Costin:
    Vă mulţumesc pentru precizare. M-a luat valul celui de-al patrulea paragraf al primului dvs. comentariu, şi poate şi al altor argumente legate de cultură şi sfera ideilor, probabil greşit interpretate. Printre cauzele acestor erori de interpretare recunosc frustrarea, dar nu şi celelalte două self-chestii. Iar dintr-o anumită parte a unor mulţimi fac parte inevitabil, şi recunosc, respectiv nu recunosc, funcţie de lista părţilor şi a mulţimilor. De exemplu, eu m-am aflat întotdeauna de partea perdantă a electoratului respectiv, mai puţin acum, când nu am votat din motive obiective în turul al doilea, şi la europarlamentare când nu am avut ce vota. Deci e normal să fiu frustrat, mai ales că nu reuşesc să am totdeauna opinii destul de ferme decât de partea necâştigătoare. Vina colectivă mi-o asum oricum, căci mă pot bucura de o companie selectă – doar canaliile nu-şi recunosc niciodată nici o vină.

  19. Ah, mii de scuze, am uitat complet de CDR şi Constantinescu, atunci am câştigat!

  20. @ agnusstick
    Pai ziceam ca ai spus cam tot ce-mi statea si mie pe limba dar n-aveam curaj sau timp sau cui sau…

  21. @ Teofil
    Cand am votat am votat numai cu dreapta atat cat am perceput eu ca ar fi dreapta. Cand au inceput sa se confunde partile nu m-au mai interesat.
    Ca fapt divers si probator: La primele minute de la prima aparitie a toarshului Iliescu la TV in decembrie 1989 am intrebat colegii de vizionare: „Cine e vulpoiul ala? Prea le manipuleaza pe acolo.”
    Premonitie de sucevean.

    PS. Pentru cele de acum daca as fi votat cu o plimbare in padure cred. Asa am ales straw-berry in loc de straw-man

    • sam,

      Așa da replică. Eu nu pomenisem de Suceava cu aluzii, deși drept îi că știam că de pe acolo ți-s obârșiile. Ci chiar mi s-a părut interesant fenomenul. Și acum discut strict sociologic. Știu că peste tot în țară sunt și oameni care votează altfel decât majoritatea din regiunea lor. E chestie de fler, intuiție, simț al omului, educație și cine mai știe câte. Eu chiar mă întreb ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar fi lăsați să voteze liber (la țară, acolo unde manipularea e grosolană și fără restriști)…

      Uite, eu eram un pici în ’89. Foarte fericit că „dictatorul a fugit”. Dar în câteva luni am priceput cu capul meu că Iliescu e un mincinos. Tu te-ai prins mai repede. Deci chiar se vedea. Era transparentă treaba la început. Oare de ce le-a fost altora/multora să vadă ceea ce era clar?

  22. A mai trecut ceva timp, şi mi-am dat seama că problema mijloacelor folosite în scopuri nobile este foarte complicată, mai ales de la bombardarea oraşelor germane şi de la Hiroshima încoace. Panoplia lui Băsescu e mult mai puţin letală, dar să răspunzi la rău cu rău nu este un principiu creştin. De aceea nici nu reuşesc să-i înţeleg pe creştinii, mai ales lideri şi formatori de opinie, care merg pe mâna lui fără probleme, în ideea că se opune răului – comunişti, hoţi, corupţi, moguli etc.

    • #Agnusstick

      De acord. Dar mă întreb ce înseamnă „principii creștine” în politică. Chiar nu am idee. Politica de stat, de exemplu, îmi dau seama că nu are cum să fie creștină. Poate cel mult să fie justă, onestă, dar dacă ar fi creștină, ar trebui renunțat la servicii de informații/contrainformații, nu ar trebui ripostat la agresiuni etc. Știu că exemplul e puțin din altă sferă, dar tocmai de aceea îl dau, ca să subliniez că politica îmi pare altceva decât viața privată și nu mă duce mintea cum s-ar putea aplica principii creștine în politică și ce ar presupune acest fapt.

      Știu despre un om de afaceri american și creștin – informația o am din sursă sigură – care, cu nonșalanță, le-a spus celor în fața cărora conferenția: „Vă rog să nu mă întrebați cum am făcut primul milion de $”. Și nu glumea. Deci…

  23. Eu nu aveam pretenţii atât de mari… Nu merg până la a cere creştinism în politică. Visam doar la mai multă coerenţă în creştinismul care are de convieţuit cu lumea în care se face politică. Şi mă refer mai mult la oamenii obişnuiţi, decât la vârfurile creştinismului – acolo se face oricum politică de un fel sau altul, poate până la uitarea de sine – o problemă universală încă de pe vremea lui Adam. Cred că ne adaptăm mult prea uşor reperele funcţie de glande şi viscere, tabere şi interese. Tournier şi Lewis varianta diformă, nu cea benignă.

    • Sincer, eu asta cred: că în politica românească este imposibil să nu faci compromisuri. Poate greșesc, dă Doamne! Dar la cum arată de hidos ceea ce se petrece la vedere și ceea ce mai răzbate din culise, mă foarte îndoiesc că e posibilă o trăire creștină în mijlocul presiunilor politice. Nu condamn, nu judec. Se poate – cum zice Wurmbrand – ca și aceste compromisuri să-și aibă rostul lor. Dar, luate la bani mărunți, nu cred că în acest moment se pot compatibiliza cele două aspecte.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: