Învăţături de minte

Aşa cum şade bine unuia care vrea să devină înţelept la bătrâneţe – de să stea nepoţii (lui sau ai altora) la coadă ca să-i primească nepreţuitele învăţături – m-am conversat cu alții, am băgat de seamă şi apoi am băgat la cap câteva lucruri, de-a lungul acestei campanii electorale.

1.Dacă PSD şi PNL sunt atât de ahtiate să-l înlocuiască pe Băsescu nu înseamnă – sub nicio formă, în niciun caz – că vor binele ţării, ci dovedesc că, într-adevăr, preşedintele în exerciţiu le-a prejudiciat interesele. Nu spun că e bine sau e rău, fiindcă nu se judecă între ei în astfel de categorii morale. Oricum, răzbunarea va fi cruntă, dacă va reuşi.

2.Tăriceanu a declarat că ştia încă din 2004 despre incidentul lui Băsescu, la fel şi Patriciu. Dar, fiindcă erau de aceeaşi parte la vremea respectivă – e teoria mea – au tăcut chitic. Asta nu înseamnă decât că ticăloşiile este posibil să fie cu mult dincolo de ce ne-am putea imagina, dar, atâta vreme cât interesul o cere, cei mai importanţi oameni din stat sunt dispuşi să le ascundă sub preş, indiferent de gravitatea lor.
E una dintre cele mai importante şi irefutabile dovezi că suspiciunile oamenilor – cum că ar exista interese oculte, de clan, la nivel chiar foarte înalt – sunt justificate (dacă nu şi juste)! Oare ce vom mai descoperi peste vreo 3 sau 5 ani?

3.Nu există limită inferioară sub care oamenii politici să nu coboare dacă interesul le-o cere. Nici limită morală, nici limită a decenţei. Orice este permis şi este considerat justificat, apoi  e acoperit cu tot felul de explicaţii lucrate de către consilierii de campanie.

4.Deşi s-a auto-proclamat revoluţionar al bunului-simţ, Crin Antonescu a mizat pe aceeaşi reacţie umorală pe care o vizează şi Traian Băsescu atunci când se adresează electoratului. Diferenţele dintre ei se şterg încet-încet, din nefericire. România fără Băsescu nu este un plan de viitor, ci titlul unei răzbunări la care sunt chemaţi toţi frustraţii antibăsescieni.

5.Toate partidele au suficienţi hăitaşi (nu ştiu dacă plătiţi sau nu) care să alimenteze cu venin stomacul sastisit al alegătorilor furioşi. Internetul e plin de lichele arţăgoase, foarte agresive, ce sar să distrugă orice li se pare potrivinic.
Deşi există şi oameni de treabă care susţin un anumit candidat, e interesant că destui dintre ei se arată cam la fel de intoleranţi şi chiar agresivi.

6.România profundă pe care mizează Dan Puric pare din ce în ce mai aproape de statutul de utopie. Dispare văzând cu ochii în marea de „votangii” scârbiţi, dar întărâtaţi.

7.Religia nu constituie un factor de echilibru sau de luciditate, ci amplifică şi diversifică reacţiile viscerale sau iraţionale la evenimentele politice. Din nefericire, mulţi reprezentanţi bisericeşti încearcă să justifice teologic un vot care, oricum ai încerca să socoteşti, nu e nici pe deplin moral, nici totalmente imoral (indiferent de candidatul ales – dintre cei doi rămaşi în cursă).

8.Borfaşilor care conduc ţara le face plăcere să divizeze populaţia în tabere beligerante pe care apoi să le asmută una împotriva celeilalte. E o procedură veche… străveche: divide et impera. Miza e simplă: distragerea atenţiei de la lucrurile cu adevărat importante şi obţinerea facilă a voturilor. Pentru încă un mandat.

9.Tare mă tem ca aceste furii descătuşate intenţionat ar putea denatura. Dar nu către o chelfăneală naţională (că asta chiar s-ar putea încheia într-o beţie epocală şi gata), ci s-ar putea să dea apă la moară extremiştilor de diverse orientări. Indiferent cine va pierde, frustrarea acumulată va fi pe măsura pasiunilor puse în slujba favoritului. Ulterior e de aşteptat să intervină şi dezamăgirea în rândurile celor care l-au susţinut pe învingător. Ar fi foarte trist dacă defulările ar fi canalizate către grupări extremiste, cărora să le faciliteze ascensiunea. Am auzit că Miron Cozma pune de un partid…

10.Nimeni nu doreşte (sau nu e în stare) să educe politic nici măcar populaţia tânără. Adesea, votul dat dreptei este un gest de frondă faţă de bătrânii şi ţăranii care votează cu stânga. Un fel de: „vă arătăm noi cum votează oamenii deştepţi”. Iar replica ar putea fi: „vă arătăm noi cum votează oamenii mulţi”.

11.Trebuie să moară măcar generaţia de votanţi ai lui Iliescu pentru ca România să poată îndrăzni să spere la altceva. Dar mă tem că acest moment ne va găsi pe unii luându-le locul şi năravul, iar pe alţii prin ţări ceva mai binevoitoare cu propriii locatari.

12.Presa (mai ales televiziunea) nu mai merită prezumţia de neutralitate (sau obiectivitate) pe care – de bine de rău – mă tot străduiam să le-o acord. De aici înainte, sunt nevoit să pornesc din start de la presupoziţia că reprezentantul media care îmi comunică ceva slujeşte interese străine de profesia sa şi de interesul publicului de a fi informat. Iar datoria mea e să mă opun cît pot şi, dacă dacă e posibil, să dibuiesc cam în ce tabără se situează „presarul”. Abia apoi se poate reveni la mesajul său ca atare pentru a fi descifrat.
Informarea este astfel o procedură foarte laborioasă, până la a deveni cvasi-ieralizabilă.

13.Spectacolul a câştigat (aş zice definitiv, dar mă tem că aş putea avea dreptate) lupta cu realitatea. Nu contează absolut deloc adevărul, deoarece nimeni nu mai poate ajunge la rădăcină, la faptul concret şi incontestabil de viaţă. Contează ambalajul, jocul de lumini, chestiile care fură ochii, prezenţa de spirit, jongleriile mirobolante ale vorbitorilor, viteza de reacţie etc. Inteligenţa sau luciditatea spectatorilor se dovedesc tot mai frecvent inoperante, de vreme ce nu au faptele propriu-zise între care să discearnă.

14.În această mare bulibăşeală au fost atraşi şi oameni oneşti şi onorabili. Doamna Doina Cornea a surprins cu observaţiile dumneaei de fiziognomie. E bine că a venit şi replica doamnei Brânduşa Armanca, s-au mai echilibrat lucrurile. În ce mă priveşte, nu pot pricepe cum o persoană care a luptat pentru dreptul la liberă exprimare poate să compare manifestările de la Timişoara cu mineriadele. Cum se face că acum 20 de ani a mers la Bucureşti să afle adevărul despre mineri, iar acum i-a fost de ajuns ce-a văzut la televizor? Cred că a căzut pe mâna unor dezinformatori de profesie.

15.În mod oficial, PNȚ-ul nu mai există. A fost sfâşiat de fostul FSN care a răzbunat, în sfârşit, înfrângerea suferită în 1996. Miluţ lângă Băsescu şi Ciuhandu lângă Geoană sunt simboluri ale degringoladei şi stupidităţii politice. La ce partid infim aveau, numai dezbinarea le mai lipsea. Gestul lui Caramitru, oricâtă demnitate ar avea, nu face decât să contribuie la disoluţia unui partid istoric ce reuşise să supravieţuiască în clandestinitate, dar a fost acum devorat de propriii lideri guduraţi la picioare puturoase de foşti nomenclaturişti.

16.Pactul de reconciliere semnat de PNL poate reprezenta un gest sinucigaş care să distrugă iremediabil şi acest partid. Faptul că acum este înconjurat de admiratori psd-işti sau personalităţi care agreează ideea e o chestie conjuncturală şi interesată. Viitorul nu le sună bine.

17.Indiferent ce votăm, România o va duce mai bine numai atât cât se poate pe seama UE. Altfel, Geoană e prea năuc ca să ştie ce spune şi să facă ce promite, iar Băsescu e prea zarzavagiu pentru a reuşi să adune o mână de oameni competenţi şi preocupaţi de soarta ţării. Liniştea şi unitatea promise de Geoană nu înseamnă absolut nimic: orice haită ce are dinainte o halcă suficient de mare pare liniştită şi unită. Răzbelul pe care îl declară Băsescu (împotriva politicienilor corupţi şi oligarhilor periculoşi) e… multă zarvă şi puţină acţiune.

18.Să spun în urmă ce cred că vor românii. Până nu ajungem la un trai decent, conducătorii să fure mai puţin. În perioadă d-asta de criză, dacă se poate, să nu fure chiar deloc, să nu ne ia din buzunar. Fiindcă, odată ieşiţi la liman, pe nimeni nu mai interesează – la noi – cât se fură, de vreme ce rămâne încă de ajuns pentru toată lumea. Aşadar, politicieni români, furaţi (mai) puţin acum, ca să puteţi fura mai mult în viitor!

Nu ştiu dacă să merg la vot. Dacă merg, nu ştiu ce să fac acolo. O soluţie e să fac în aşa fel încât votul meu să fie anulat. Măcar nu poate fi măsluit. Între timp, o să încerc să mă gândesc la temeiul moral al emigrării…

Anunțuri

5 gânduri despre “Învăţături de minte

  1. Eu am mai aflat ceva. Mircea Dinescu e o curva a carei gurita poate fi cumparata pe bani. mai frumos spus, e un mercenar.

    Si eu care m-am revoltat, naiv, cand am auzit comentariul pesedist de a-l trimite pe Dinescu peste granita. A fost catzelul lor, s-a gudurat pe langa ei, apoi a latrat la ei, apoi apare si se baga in seama si isi ia un sut in fund pe buna dreptate. Si noi punem botu’ „vai, saracu Dinescu”

    La ultima confruntare era pe scaunelele echipei Geoana. Ar trebui sa scape de el, ca strica poza. Dar de unde atata integritate?

    • #Sic
      Într-adevăr, Dinescu a căpătat o inexplicabilă simpatie pentru Geoană. În 2004 era în clipurile electorale ale lui Băsescu. E adevărat și faptul că, deși a fost consilier al președintelui (împreună cu Pleșu), n-a reușit să se înțeleagă cu „marinarul-șef”. Fapt care nu-l onorează în primul rând pe Băsescu. De ce spun asta? Fiindcă și-a îndepărtat mai mulți dintre consilierii cu prestanță, cu calificare… Nu cred că toți erau vânduți mogulilor sau grupurile de interese. E un om cu care se poate colabora cu dificultate.

      Nu l-aș plânge pe Dinescu, ci ne-aș plânge nația care e atât de dezorientată încât fuge dintr-o parte într-alta. Nu știu ce va urma, dar lucrurile nu cred că arată bine.

  2. Draga Teo, in plina „furtuna” politica, destul de tacut si destul de plapand, departe de tara, s-a nascut Yannis. (Eu nu am fost la vot. Am urmarit destul de atent ce se intampla. Imi pare rau de zbuciumul si intensitatea la care simti si vezi lucrurile. Dar, imi pare rau si ca sunt un „capsunar”, daca as fi fost acasa as fi fost nu departe de atac de cord… Asadar, nici asa, nici altfel).

    Pace tie!

  3. Edi dragă,

    În primul moment am vrut să nu las „la vedere” mesajul tău. Dar apoi am decis să-l las, tocmai deoarece contrastează puternic cu tot ce se întâmplă aici, cu subiectul.

    Felicitări! Să-i dea Dumnezeu sănătate și vouă înțelepciune cu el. Mă bucur pentru voi. Sună banal, dar nu știu cum s-o spun altfel.

    Zbuciumul meu a fost unul ce viza o oarecare obiectivitate, raționalitate… în fine. Eu zic că e bine să fii „căpșunar”. Suceava vota mereu cu stânga, după ce au apărut „căpșunarii” n-au mai votat după glasul seducător al lui Iliescu. Nu sunt ei perfecți, dar oamenii care au ajuns în Occident, s-au dovedit mai greu de momit prin metodele brevetate de foștii comuniști. Infailibili însă nu suntem niciunii… facem ce putem mai bine.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s