Postat de: Teofil Stanciu | 04/12/2009

Atac la glande şi viscere

Băsescu şi Geoană – ca să nu fie dubii despre cine voiesc a face vorbire aici – se-nfruntară mai pe seară, ca nişte juni primi veniţi în peţit la curtea fetii de măritat. Atâta doar că ei sunt madame de tractir, dar, ce să-i faci?, viaţa e compusă din  bucăţi de lego ce mai mereu nu se îmbucă. Vă spusei asta fără nicio legătură cu subiectul. Nu e normal să procedez aşa cum am văzut că se face ca să câştigi voturi?

Nu mi-am schimbat cu nimic părerea despre cele două zâne bune care se făceau că robotesc la viitorul luminos al ţării. M-au îngrijorat în egală măsură. Pe gânduri nu m-au pus, că n-au spus nimic la ce chiar să merite să te gândeşti, ci doar lucruri la care îţi sare muştarul.

Spun o banalitate crasă: politicienii ne vor afectul. Vor un vot pus cu ciudă, cu năduf, nu unul calculat, ezitant, poate chiar uşor ironic. Se tem de asta, n-au nevoie de oameni ce surâd în colţul gurii. La urne trebuie să mergem încruntaţi, privind în stânga şi în dreapta după adversari potenţiali pe care să-i luăm la palme (nu la pumni…).

Mesajele amândurora au fost orientate spre glande şi au vizat descărcări hormonale. Virulenţa lui Băse, contondenţa vocii şi atitudinii trebuiau să ne stoarcă suprarenalele de toată adrenalina disponibilă. Iar din această descărcare glandulară să ne rămână un rest şi pe duminică, încât să ne mâne la vot.

Geonă, dimpotrivă, a încercat să ne lucreze la serotonină şi endorfine. N-a ezitat să mai tureze şi el oleacă suprarenalele, dar i-a plăcut mult mai mult să ne poarte pe tărâmul viitorului roz, printre minştri serafici, care pot tot, vor tot şi ştiu tot. Noi nu vom avea decât să deschidem gura şi să ne pice în ea rezolvările tuturor problemelor cu care ne confruntăm.

Băsescu nu s-a dezminţit. Ba chiar s-a bătut, ca Tarzan, cu pumnii în piept fiindcă a ţinut în frâu, vreme de cinci ani, parlamentarii nesătui. A ridicat pumnul ameninţător şi spre viitorul lor, pedalând mereu pe faptul că preşedintele reprezintă interesele poporului. Această luptă inegală între făt-frumosul-haiduc şi hoarda politicianistă mi-a părut adesea că seamănă mai degrabă cu arţagul dintre o ţaţă rea de gură şi văcarii satului. Nu că n-ar fi spus câte ceva Băsescu, dar, să fim cinstiţi, şi bătea apa-n piuă de-ţi mucezeau creierii aşteptând să li se dea şi nişte conexiuni de făcut.

Geoană a rămas la fel de obamaniac şi de teoretic-fantezist. El are câte un proiect pentru fiecare problemă. Mai rămâne să stabilească şi o instituţie care să gestioneze proiectul şi s-a rezolvat încremenirea atât de necesară. Lepădând trecutul – uneori în chip nefericit –, Geoană a produs o mostră de iluzionism politic coerent, logic şi vid. S-a dovedit un maestru al discursului despre (aproape) nimic.

Au existat şi nişte momente de adevăr, dar s-au consumat la alt nivel, nu al proiectelor sau soluţiilor. Cele mai reprezentative pentru ţară s-ar putea să rămână două chestii: 1. că Geoană l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu acasă chiar în noaptea dinaintea dezbaterii şi 2. că Băsescu neagă doar că ar fi dat cu pumnul în copilul de la miting.

Faptul că Băsescu nu se dezice de năravul lui belicos (ba chiar îl proiectează şi asupra viitorului) este, fără-ndoială, îngrijorător. Cum la fel de îngrijorător e modul în care PSD-ul şi PNL-ul au ajuns atât de repede la un consens şi la „elegante” schimburi de amabilităţi. Trecuţi prin atâtea nenorociri politice, nu cred că ar trebui să ni se pară firească această întrolocare. E mult prea senină şi, de altă parte, e foarte insistentă în a eluda orice aluzie la trecutul recent.

Cantonarea în aceste discursuri – probabil că ăsta e jocul recomandat de consilierii de imagine – nu diminuează învrăjbirea de care sunt responsabile ambele tabere. Băsescu întărâtă făţiş, vrea să trezească amintiri coşmareşti în alegători. Vremurile lui Iliescu şi Năstase nu sunt atât de îndepărtate, iar fantomele lor politice încă ne bântuie din interiorul PSD.

Dar şi agasanta reconciliere clamată de Geoană e la fel de indezirabilă pentru electoratul care nu concepe să se împace cu stânga roşie. Seamănă mai degrabă a condescendenţă şi persiflare: adicătelea PSD-ul îşi permite să fie boier, generos, să-i ierte pe toţi şi să uite îmbălăturile. La asta se adaugă şi repulsia vădită a unor alegători cu vederi de dreapta pentru alianţa stânga-dreapta, iar insistenţa lui Geoană nu face decât să pună sare pe rană.

Cel mai simplu va fi la vot pentru cei care îşi vor lăsa viscerele să vorbească. O indigestie sau o ocluzie, o ghiftuială sau o esofagită de reflux ar putea să fie mult mai de folos decât creierul în această situaţie. O spun cu părere de rău. După 20 de ani de… să-i zicem democraţie, în loc să urce alegătorii către dezbaterea de idei, proiecte, strategii, au coborât candidaţii în mahala, au dat în miştocăreală şi în mitocănie.

O să avem un tur de scrutin cu recidive de hipertensiune, gastrită, astm, fibrilaţii de la asemenea efort… intelectual.


Responses

  1. Eu ma numar printre cei care vor vota calculat, ezitant, poate usor ironic. Am oscilat intre a vota cu unul sau cu altul, cumpanind la nesfarsit argumentele pro si contra. Am trecut progresiv de la un visceral anti-basescism, la un rezervat anti-pesedism. Acum sunt la mijloc intre cele doua. Inclin minim inspre Geoana. Pentru ca Basescu nu cred ca va rezolva nici macar putinele lucruri pe care le promite. Va fi el o stavila in calea intereselor mogulilor? Nu, nu cred. Va curata el politica romaneasca de „comunisti”? Nu, nu cred. Va continua doar vanatoarea de vrajitoare. Din vorbe. Ca fapte…

    • #Dacă aș fi militant, v-aș răspunde afirmativ la întrebările despre Băsescu. Dar nu sunt. Cu stânga însă nu prea pot vota, pentru că am o traumă: l-am votat o dată pe Iliescu, atunci când a rămas în turul II cu Vadim. M-am temut atât de tare că ar putea ieși extremistul, încât mi-am călcat pe inimă și am pus ștampila pe trandafir. Nu mai pot face asta încă o dată, la aproape zece ani de la acel moment. Din punctul meu de vedere, „naivitatea” lui Geoană n-o să-i permită să fie nici măcar cât un Băsescu… dar cine știe?

  2. Sunt intr-o totala dilema…”Eu cu cine votez?”. Din marele evantai al candidatilor prezidentiali au ramas doar doi…”Doi, da buni”..Oare sa aleg raul mai mic? Dar care e acela? Sa aleg sentimental? Dar care sentiment, daca nu cel de sila? Sa merg rupt de beat la alegeri? Mi frica ca nu voi gasi nici cabina unde ar trebui sa-mi pun stampila..si-n loc de stampila sa pun meniul proaspat digerat..Sa-i votez pe ambii? Pierdere de timp…as putea face ceva mai util in timpul asta pierdut…Revin la intrebarea…”Eu cu cine votez???”

    • Robo,
      Foarte plastic și convingător ai descris dilema pe care o trăiești. Dacă aș ști răspunsul la această întrebare, probabil că n-aș mai fi scris tot ce am scris zilele astea. Cred foarte sincer că, în măsura în care alegătorul are așteptări de la alesul său, indiferent pe cine am vota (presupunând că învinge candidatul preferat, nu oponentul) tot vom regreta.
      Nu pot zice să-l votezi pe Băsescu, fiinddcă e mult prea zarzavagiu și imprevizibil chiar și pentru aliați. Dar când îl privesc pe Geoană văd o păpușă sau o imitație… o clonă. Cele mai bune momente ale sale sunt evadări în utopie sau pastișe după Obama… ne-am dus. Un fel de Halloween pe dos, unde măștile sunt toate mișto.
      Cu cine să votezi? Cu cine nu te apasă conștiința. Iar dacă nu-ți dă pace (conștiința)… rămâi neutru. E și asta o variantă.

  3. Eu sunt dintre cei care nu se pot hotărî; hotărî între a pretinde că alege vreun rău mai mic şi a nu pretinde nimic. Mulţi, extrem de mulţi – nejustificat de mulţi chiar – se aprind la rezervele mele, îmi spun că nu-mi pasă de ţară (de unde până unde…), că nu se face aşa ceva, că nu am dreptul să sper în acest caz la nimic şi nici să bombăn că nu-mi vor plăcea acţiunile preşedintelui viitor.

    Adică nu cetăţenia mea contează, nu faptul că respect legile statului şi plătesc taxele pe care mi le cere. Doar votul contează pentru a te putea pronunţa. Fie şi aşa, dacă unii vor. Dacă cumva merg la vot, merg fără aşteptări, fără speranţe de vreun mai bine; mai degrabă merg gândindu-mă dacă îmi vor şti elevii la olimpiadă şi brusc mă umplu de energie şi de vână. Ciudat, nu?🙂

    semnat,
    indecis

  4. Ca să zic așa: și ție ți s-a întâmplat? Ok, și nouă (că suntem mai mulți)…

    Chiar sunt de acord că nu am dreptul să comentez dacă iese prost, din moment ce n-am participat. Culmea e că nici nu am de gând să mai spun ceva strict despre asta. Dar, încolo, normal că pot să comentez ca cetățean, consider eu. Viața nu se rezumă la vot și nu se condiționează exclusiv electoral.

    Ca să detaliez: cred că n-am ce să mai fiu nemulțumit de cine iese dacă tot nu votez sau dau vot nul. Dar pot foarte bine să comentez plecând de la promisiunile pe care candidații le fac în fața întregii țări. Dacă tot zic că le fac tuturor românilor, e firesc ca atunci când, ca român, sesizez că s-au îndepărtat flagrant de aceste promisiuni să le reamintesc. (Tot ce spun e ipotetic, că doar nu ajunge cetățeanul de rând până la prezident ca să-i dea peste ceafă, dar ideea e validă în sine, cred.)

    Ciudat nu-i ce zici tu vizavi de motivație. Și mie mi-ar plăcea un vot mai lejer, mai ușor de susținut și exprimat, dar au zis-o oameni de seamă: noi alegem independent de rațiune, cu rațiunea doar ne justificăm alegerea.

  5. Daca esti sincer cu tine fii pana la capat. Blocheaza intentia ambilor candidati de a fi legitimati de votul tau. Solutia : vot nul sau boicot.
    Cu un suport al 10 % din votanti doar, sa zicem, oricine ar iesi invingator va fi reprezentantul invinsilor, adica al clasei politice.
    Parerea unui spectator

  6. Sam,

    Boicot manifestat ca neparticipare, nu? De ăsta mă cam tem, că cine știe ce se face cu voturile rămase neștampilate. Mă aștept la orice.

    Nu va fi nici vorbă doar un procent de 10%, ba s-ar putea ca, din cauza patimilor stârnite, să fie participare similară cu turul I sau chiar, cine știe, o creștere a participării votanților care au o opțiune gălăgios și agresiv declarată.

    PS: Ce făcuși iar cu blogul tău?

  7. Teos,

    bine, „ciudat” ziceam cu zâmbetul pe buze.🙂 În sensul că nu mă pot ambala nici ca susţinere, nici ca demolare de vreo parte sau cealaltă. (Scriam şi la mine pe blog că nu înţeleg pasiunea suportericeasă şi fotbalistică cu care unii îţi fac reclamă să votezi ca ei şi te suduie dacă n-o faci.)

    Sunt destui care vor vota cu inima, cu siguranţă. Am vorbit cu destui care aleg cu inima şi apoi găsesc o mulţime de motive logice pentru care alegerea lor e bună🙂 Probabil cei care vor sta acasă sunt cei care ar fi votat cu raţiunea; dacă ar fi avut în ce alege. Şi tind să cred că în acest tur doi vor rămâne acasă mai mulţi decât în primul tur.

    • Camix,

      Cum nu vom ști decât abia mâine seară… eu zic că s-ar putea să vină tot atâția sau chiar mai mulți, fiindcă au fost întărâtați. Dar, cum zice Sam, pentru cei care nu-i vor, există și varianta votului nul. Ca să nu le rămână „produse” de manevră celor care, eventual, ar putea încerca vreo mânăreală.

      Am insistat să explic „ciudățenia” ca să-mi amintesc și mie cum stau lucrurile.

  8. Am avut un moment de ratacire. Cand am re-deschis blogul nu cand l-am sters.
    Paguba-n ciomperci🙂
    Ai adresa mea de e-mail. Cand te hotarasti sa vii pe aici da-mi un semn. Ar fi o placere sa stau de vorba cu tine. Mai putin cu un con-orasean de-al tau, putin mogul, care mi-a facut vant pentru o baie de multime.
    E o placere sa-mi racoresc creierul pe aici. Nu pune la suflet prea multa politica, strica la sanatate

    • Sam,
      Decizia cu blogul nu o comentez, fiindcă știu că asemenea hotărâri au tot felul de subterane personale… în fine. Dacă aș încerca să te conving să revii, aș simți că… încep să fac politică😉
      Foarte mult suflet am pus în 1996 și în 2000. După aceea din ce în ce mai puțin.
      E adevărat că am scris mult zilele astea. Dar scriam ca să-mi lămuresc mie anumite lucruri. Mi-a fost însă cu adevărat odioasă alianța PSD-PNL pe care o consider în continuare de o stranietate suspectă. Și mi-a fost cumva milă (dacă se poate zice așa despre un partid) de PNȚ care a dat în penibil.
      Poate ar trebui să încep un tur al Europei, că am prieteni și amici prin mai multe țări. Nu le pomensc, ca să nu se sperie că îi vizitez :)) Acum, serios vorbind, dacă se întâmplă să ajung în insulă, și eu aș vrea să stăm de povești. Dar sper că și până atunci te mai „aud” p-aici, prin așa-zisa blogosferă.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: