Atac la glande şi viscere

Băsescu şi Geoană – ca să nu fie dubii despre cine voiesc a face vorbire aici – se-nfruntară mai pe seară, ca nişte juni primi veniţi în peţit la curtea fetii de măritat. Atâta doar că ei sunt madame de tractir, dar, ce să-i faci?, viaţa e compusă din  bucăţi de lego ce mai mereu nu se îmbucă. Vă spusei asta fără nicio legătură cu subiectul. Nu e normal să procedez aşa cum am văzut că se face ca să câştigi voturi?

Nu mi-am schimbat cu nimic părerea despre cele două zâne bune care se făceau că robotesc la viitorul luminos al ţării. M-au îngrijorat în egală măsură. Pe gânduri nu m-au pus, că n-au spus nimic la ce chiar să merite să te gândeşti, ci doar lucruri la care îţi sare muştarul.

Spun o banalitate crasă: politicienii ne vor afectul. Vor un vot pus cu ciudă, cu năduf, nu unul calculat, ezitant, poate chiar uşor ironic. Se tem de asta, n-au nevoie de oameni ce surâd în colţul gurii. La urne trebuie să mergem încruntaţi, privind în stânga şi în dreapta după adversari potenţiali pe care să-i luăm la palme (nu la pumni…).

Mesajele amândurora au fost orientate spre glande şi au vizat descărcări hormonale. Virulenţa lui Băse, contondenţa vocii şi atitudinii trebuiau să ne stoarcă suprarenalele de toată adrenalina disponibilă. Iar din această descărcare glandulară să ne rămână un rest şi pe duminică, încât să ne mâne la vot.Citește mai mult »