Postat de: Teofil Stanciu | 01/12/2009

Ruşinea naţională

Îmi aduc foarte clar aminte că, în urmă cu 10 ani sau chiar mai bine, s-a difuzat un film sau documentar, care nu mai ştiu dacă era făcut de români sau străini, în care se vorbea despre strategia adoptată de cripto-comunişti în fostele ţări de sub Cortina de Fier. Da, e adevărat că-i cam vagă şi datarea şi natura materialului urmărit, dar ideea nu mi-e deloc vagă în liniile ei principale.

Lucrurile, potrivit acelui film, trebuiau să se desfăşoarea cam după următorul scenariu. După ce în fostele state comuniste ajungea în sfârşit opoziţia la putere (în cele mai multe cazuri în urma unor ani când neocomuniştii deţinuseră frâiele), opoziţia formată din partide cu adevărat anticomuniste, funcţionarii din eşaloanele 2 şi 3, care nu puteau fi înlocuiţi într-un sistem încă teribil de centralizat, aveau misiunea să împiedice sistematic orice tentativă de reformă socială, economică, instituţională. Orice ar fi încercat noile forţe democratice să facă bine, trebuia boicotat şi zădărnicit, denaturat şi stigmatizat.

Impresia care ajungea însă la populaţie e că nu se întâmplă nimic. Pe de altă parte, date fiind aşteptările foarte mari, plus promisiunile făcute (în mod naiv) de către oameni altfel foarte bine intenţionaţi, dezamăgirile populare e clar că urmau să fie foarte mari. De asemenea, reformele pe care urmau să le implementeze guvernele ne-comuniste ajunse la putere aveau să fie dureroase, în bună măsură fiindcă trecerea către piaţa liberă fusese blocată aproape complet până atunci.

Când toate relele se abăteau asupra populaţiei, oamenii ajungeau să spună – în parte justificat – că era mai bine pe vremea comunismului sau a neocomuniştilor care preluaseră puterea imediat după ’89. Acum era momentul să intre iar în scenă socialiştii (comunişti travestiţi în mari democraţi) care să pozeze în îngeri izbăvitori. Suferind de pe urma reformelor dure şi dezamăgiţi de partidele liberale sau creştin-democrate în care îşi puseseră mari speranţe, oamenii urmau să revină la stânga politică, consfinţind astfel adevărata victorie a balaurului comunist, de data asta legitimat şi prin alternanţa la guvernare. Această victorie însemna reinstaurarea foştilor comunişti la putere.

Autorul respectivului film nu ţin minte să fi spus însă nimic despre următoarea etapă: pulverizarea oricărei polarizări stânga-dreapta şi compromiterea definitivă a liberalismului şi creştin-democraţiei.

Ceea ce s-a întâmplat astăzi la Timişoara este o ruşine naţională. Emisarul lui Iliescu, reprezentantul unui partid de dinozauri, portavocea unui om care n-a putut explica încă (după 20 de ani) cum de au murit oameni la aşa-zisa revoluţie, chiar şi după instaurarea lui, acest saltimbanc politic a fost trimis să dănţuiască demonstrativ pe mormintele naivilor care au murit în Timişoara în ’89, iluzionându-se că o fac pentru libertate.

Mai rău de-atât, acest agent al cinismului cripto-comunist a fost însoţit de un pseudo-liberal, care se întâmplă să fie însă tocmai şeful partidului cu acest nume din România. Un personaj dispus să dea mâna cu bătrâna vulpe, cu fesenistul-şef.

Ca lucrurile să devină de-a dreptul diabolice şi senzaţia de vomă să se instaleze copleşitor, la această alianţă odioasă participă – cine altul – un reprezentant al PNȚ-cd, care are tupeul să invoce moştenirea morală a lui Corneliu Coposu atunci când se pune în aceeaşi nenoricită tabără în care zace de peste 50 de ani Iliescu. Adicătelea, nici nu ar fi avut sărmanul Coposu altă dorinţă mai arzătoare decât să-şi tragă la guvernare călăii şi odraslele lor ideologice.

Ce i se garantează lui Ciuhandu – uite-l istoria! – e susţinere financiară pentru proiectele sale economice legate de Timişoara. Adică s-a vândut ca o cocotă ordinară pentru… bani!?!? Atâta a fost în stare Ciuhandu?!

Oripilant e că toate aceste lucruri au fost voluntar potrivite astfel încât să se încarce de simboluri: Ziua Naţională a României, 20 de ani de la loviluţie, Timişoara – oraş martir.

Singura satisfacţie e că indivizii au ieşit, potrivit unor relatări din presă, pe uşa din spate. Că n-au avut curajul să înfrunte mulţimile. De unde se vede că timişorenii nu sunt atât de uşor de sedus. Bravo lor!

Din nefericire, s-ar putea să fie doar o răfuială între „bande rivale” unde haidamacii lui Geoană şi Antonescu se înfruntă cu haidamacii lui Băsescu. Iar aici, responsabil de această dialectică a pedepsei şi răzbunării este în consistentă măsură şi actualul preşedinte.

Nu ştiu, dar chiar sper că există români care încă mai reacţionează alergic la comunism, la mârşăvia care s-a săvârşit la Timişoara şi nu se supun unui ordin de partid care le cere să protesteze în numele PDL şi împotriva PSD. Ar fi groaznic ca la asta să se reducă totul.

Puiţa lui Iliescu nu avea ce să caute la Timişoara. Nu are dreptul să vorbească despre reconciliere. Cine să se reconcilieze cu ei şi de ce? Ar trebui mai întâi ca tartorul-şef să-şi recunoască faptele penale, crimele al căror autor moral este. Abia apoi se poate produce reconciliere. Sau am ajuns atât de dezorientaţi moral încât să avem impresia că ei ar avea vreun motiv să-i ierte pe cei care şi-au dat viaţa? Am ajuns cumva atât de tâmpiţi încât să punem victima să-şi ceară iertare de la călău?

Am auzit de la aceşti „luminaţi”, care se înfrăţesc împotriva naturii lor politice, că Băsescu e comunist. Fie! Dar Iliescu, Hrebenciuc şi tot gloriosul lor partid e format probabil din victimele regimului comunist şi nu ne mai amintim noi, nu? Cum nu prea avem ţinere de minte, probabil că am uitat că Ion Diaconescu, Ion Raţiu, Corneliu Coposu, fraţii Boilă, Ticu-Dumitrescu, Doina Cornea, Ana Blandiana, Gavril Dejeu sau Ioan Alexandru erau cu toţii topiţi de admiraţie pentru FSN, nu-i aşa?

Iar în Piaţa Universităţii au fost căsăpiţi alde Geoană, Năstase, Iliescu, Brucan, Voican-Voiculescu, Sergiu Nicolaescu, Păunescu şi alţi capi ai adevăratei democraţii româneşti. Staţi aşa, uite că-mi vine (că doar îs băiat descuiat la cap): dacă ar fi trăit Steinhardt, Voiculescu, Mircea Vulcănescu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, R. Wurmbrand, toţi s-ar fi bulucit să-şi dea votul lui Geoană cel Imaculat! I-ar fi sărutat urmele paşilor (care sunt, de fapt, urmele pe care a umblat şi gloriosul său antemergător: Ion Iliescu), i s-ar fi prosternat dinainte în transă şi cu reverenţă. Chiar dacă exagerez puţin, aceasta e logica în care vrea să ne forţeze Ciuhandu şi ceata de la Timişoara să intrăm de azi.

Ho, bă, că nu suntem tâmpiţi! O fi Băsescu foarte comunist, dar să nu ne vorbească despre asta tocmai profitorii cei mai ordinari ai comunismului şi post-comunismului românesc. Până una-alta, oricât o fi fost de lipsit de convingere sau de vigoare, Băsescu a făcut o comisie de cercetare a crimelor comunismului şi condamnat oficial această molimă. Iar pe când se întâmpla asta în Parlament (şi descreieraţii lui Vadim urlau şi fluierau) anti-comuniştii lui Iliescu părăseau sala in corpore. Oare de ce? Cu siguranţă nu le convenea că Băsescu nu a fost suficient de dur cu comunismul, că nu l-a înfierat în măsura în care se cuvenea, nu-i aşa?… Să nu mai amestecăm ciorbele încât nimeni să nu mai înţeleagă nimic.

Probabil că aceşti bişniţari ordinari ai politicii româneşti vor câştiga alegerile. Care întreprindere sper să fie mult mai aspru sancţionată de istorie decât o vor face românii prin vot. Spurcate vremuri am ajuns. Mi-e ruşine că am votat cum am votat. Mă ia greaţa. Mai avem multe de văzut?


Responses

  1. […] https://drezina.wordpress.com/2009/12/01/rusinea-nationala […]

  2. Ei frate-miu.

    Geaba te superi acuma ca vacarul pe sat. Banuiesc ca citisesi pe blogul meu ca l-as fi votat pe Baselu.

    Daca nu din alt motiv, din motiv ca Baselu mentine atmosfera de razbel in politichia mioritica, ceea ce e un lucru bun.

    E adevarat ca in tari civilizate se poarta cu pace si civilitate si critica constructiva pe esichierul politic, dar la noi singura pace posibila in momentul asta e o Pax Mexicana, intre coruptii la varf.

    Ca Basescu face razbel din printipuri, ca o face pentru coruptii mnealui, cum spun gurile rele, n-are mare importanta. Baselu e, ca orice roman bun, foarte ambiguu. Eu cred ca are si niscai printipuri. si ceva instinct politic, si ca orice roman care se respecta are slabiciunile si metehnlele lui. Daca era careva mai bun, se ivea pana acuma. Poate o scoate capul mai incolo altcineva (dar intre noi fie vorba, domnul Crin se citea usor ca e o nulitate cu pretentiii).

    Dar parerea mea personala e ca Baselu are ceva bun in el. Asta de cand l-am vazut, dupa ultimele alegeri, cand si-a vizitat mama batrana, intr-un simplu bloc din Constanta, cam in acelasi fel de cartier si conditii in care am crescut si eu.

    Domnul Geoana, cu tot repectul, a copilarit in Primaverii, si toate usile i-au fost deschise, pe sistemul bine cunoscut. Poate o fi si mnealui bun la ceva, desi aparentele nu-i sunt favorabile.

    In orice caz, cel mai ridicol si mai ridicol e ca Geoana se vrea de stanga. Stanga din Primaverii. Prin simplu fapt ca a crescut la bloc, Baselu e mult mai de stanga decat Geoana poate vreodata spera sa fie, pentru simplu motiv ca Geoana n-a cunoscut niciodata conditia omului umil, neprivilegiat de sistem.

    In afara de asta, PSD si-a asigurat dispretul meu deplin cand l-au dat afara pe Vasile Dancu, unul din foarte putinii oameni politici care vorbesc o limba romana curata si autentica.

    Dar ca sa inchei pe un ton optimist, geaba te superi ca vacarul pe sat, iti zic. Pestele de la cap se impute in Romania. Si, in ciuda tuturor aparentelor, capul unei natiuni nu e patura politica e patura culturala.

    Atata vreme cat elitele culturale, nu ca nu produc nici un proiect, nici o viziune ideologica sau macar ideatica despre cine suntem, de unde venim, si unde vrem sa ne ducem , dar nici macar nu au habar pe ce lume traiesc atunci cand fac conversatie despre chestiuni de baza ale societatii contemporane (democratie, capitalism, natiune, cultura nationala, contract social, piete samd), ei atata vreme cat se mentine situatia asta dezolanta in domeniul culturii, degeaba iti faci matale nervi despre ce face madam politichia.

    Fara cultura, politica nu poate produce absolut nimic bun. Poate doar printrun accident, incercand sa imite occidentul, sau sa impace niscai functionari trimis de UE in control.

    • Costine,

      Mă dumiresc că m-am lăsat sedus pentru un moment de iluzia că liniștea, pacea ar fi importante. Nu mai cred asta. Cred că adevărul e mult mai important. Gestul de după alegeri al lui Antonescu care s-a oferit (fără să i se ceară) în avans lui Geoană mi-a amintit că nu vreau pacea cu orice preț. Știu că e o virtute creștină să fii împăciuitor, dar niciun creștin umblat pe la biserică nu cred că ar accepta să pactizeze cu însuși… diavolul politicii post-decembriste. E prea mult, prețul e mult prea mare.

      Am văzut argumentația ta și, aș vrea, dar nu îi pot opune ceva coerent, plauzibil. Nici măcar la nivel strict teoretic. Ar fi niște ipoteze… dar nici nu mai are rost să le invoc.

      Intoleranța lui Băsescu s-ar putea să fie stăvilarul – în acest moment – care să ne oprească să devenim atât de toleranți ca o casă de… toleranță. Mă citez: „spurcate vremi”.

  3. costi ori iei bani ori esti naiv ori deadrepti prost.
    basescu de stanga? da probabil la brat cu nuti si videanu.

    departe de mine ideea de a proslavii unul dintre finalisti, da departe de mine si sa pun semnul egalitatii intre cei doi.

    pana unu alta teofil, daca esti atat de hiper-alergic la comunisti, dintre cei doi doar Basescu a fost membru cu acte in regula, si sufler cu dosar, nu Geoana, asta pentru adevarul istoric.

    dar acuma 9 luni ai avut criza asta anafilactica cand ganditorul suprem s-a pupat pe gura cu vanghelie si cu iliescu? eraia tat de pornit?
    sau atunci a fost un compromis ce nu compromite?

    casi intelectual nu inteleg forta interioara care te impinge spre prostie, mahala, scuipat, tiganci, dansuri in genunchi pe scena, sprituri pe la televizor,injuraturi, muii, pumii, capii in gura, minciuni, nepotism etc.

    • Ruben stimabile,

      Niciun om nu e compus dintr-o părere. Iar acuzația de prostie trebuie probată cu mai mult decât un comentariu sau o postare. Dacă ai mai dat din când în când pe aici (sau dacă te uiți puțin prin arhivă – la postările de săptămâna trecută) ai vedea că nu sunt un adept al lui Băsescu.

      Dar să-ți răspund, fiindcă, am impresia, tu faci lobby pentru cineva. E treaba ta. Ca lucrurile să fie lămurite și adevărul istoric respectat, Iliescu este o pacoste de care România nu reușește să scape de 20 de ani. Fără sprijinul bătrânului, Geoană n-ar fi putut seduce babele analfabete și țăranii care încă sunt convinși că oricine nu-i Iliescu va vinde țara și va scoate poporul român la licitație. Ei, ia te uită, iar am alunecat în subiectivitate.
      Bine, revin. Iliescu refuză să spună ce se întâmplat cu tinerii ăia care au fost masacrați la revoluție, după 22 decembrie. Iliescu refuză să dea seama de mineriade, deși l-a auzit o țară întreagă mulțumind minerilor pentru „simțul lor civic”. Iliescu a promis că va conduce țara doar până la primele alegeri (am auzit asta cu urechile mele în iarna lui ’90!) și s-a instalat timp de 10 ani în fruntea României.
      Te rog, așadar, scutește-mă cu „forța interioară care mă împinge spre…” O fi vreun viitor luminos care stă să iasă din persoana ne-comunistă a lui Geoană. Pentru mine rămâne însă adevărul că acest partid, care acum îl scoate la geam pe Geoană să ne zămbească, îl păstrează la loc de frunte pe Iliescu. Acest partid nu s-a lepădat niciodată de liderul lui. S-ar prefăcut că îl înlătură până ce a constatat că tătucul e mai necesar ca aerul, fiindcă pe el i s-a pus pata unui electorat care altfel nu mai știe cu cine ar trebui să voteze. Iliescu nu e doar o persoană, e un vector, e un far călăuzitor, e mentor și spirit tutelar. Iar când vine vorba de nepotism, pumni, minciuni, violență de baroni locali, beții televizate, PSD-ul nu este cu nimic mai prejos decât oricare alt partid. Atâta doar că ceea ce făceau capii acestui partid e mai învechit, trebuie căutat mai departe în memorie. Dar trebuie căutat. Într-adevăr, comit o suprapunere a lui Geoană cu PSD-ul. Nu pot altfel, fiindcă, după ce a dat impresia că va reforma partidul, i-a readus pe toți cei din vechea gardă și i-a înșirat în funcții cheie. Nu s-a dezis nici măcar de mahărul Năstase, care, de ani întregi e păzit strașnic de către toți parlamentarii ca nu cumva justiția să ajungă până la augusta lui poponeață. Acesta e adevărul care mă împinge să caut soluții mai puțin imorale, dar nu le găsesc.

      Cât despre Băsescu, vorbesc mereu cu rezervă când se pune problema să-l laud, dar am spus destule lucruri critice. Citește, dacă ai chef, dar dacă nu, e mai bine să nu te aprinzi degeaba. Inclusiv în comentariu, ziceam că Băsescu „s-ar putea să fie…” Ceea ce înseamnă – tot pentru acuratețe – că nu cred că e. Că nu știu ce să cred. Dacă tu știi ce trebuie să crezi, îngăduie și celor mai nehotărâți, așa ca mine, o existență netulburată de invective, în măsura în care este cu putință. De ce e musai, dacă îi comparăm, să iasă neapărat același mai bun? De ce nu avem dreptul în această mocirlă morală să greșim? Iar dacă eroarea există, de ce n-ar putea fi semnalată ca atare și nu culpabilizat omul în ansamblu?

      Da, acum nouă luni am avut o criză anafilactică. Am avut chiar mai înainte una. Când scriam, aparent în joacă, dar foarte serios în fond, că PSD PDL și PRM sunt, în esență, produsul FSN-ului de pe vremuri. Am conștiința împăcată însă că am votat cu… mai bine nici nu spun, oricum n-a ajuns în parlament, dar era de dreapta (și n-avea nicio treabă cu Becali). Alianța PSD-PDL era odioasă, alianța PSD-PNL e diabolică. Mai ales că maniera în care e făcută vizează distrugerea oricăror repere și confiscarea unor simboluri rămase încă cât de cât intacte. Părerea mea… se poate?

      Vehemența ta contestatară mă face să cred că nu ești totuși un observator obiectiv și detașat.

  4. Felicitari pentru tonul echilibrat. Corect, nu-s unii ingeri si ceilalti demoni. Chiar alegerea noastra, a votantilor, pentru unul sau altul dintre acesti compromisi este in sine un compromis.

    • s,
      Într-adevăr, orice vom alege e un compromis. Numai că mă râcâie rău o chestie: habar nu mai avem la ce să raportăm acest compromis. Habar nu mai avem cine și de ce e compromis. Zoaie – ăsta e termenul care îmi vine în minte. N-o fi un termen tocmai științific, dar cred că descrie bine zeama în care ne bălăcim fără orizont.

  5. nu sunt un sustinator pentru geoana si nu ii fac lobby, nu cred ca iliescu ia decizii in psd, cred ca el ar trebui tras la raspundere pentru mineriada, dar cred cu tarie ca fsn nu a fost format doar din iliescu, si ca cei care au tras in populatie nu au fost discipolii sai. mi se pare ciudat sa se vorbeasca zilele astea de anticomunism, cat timp pericolul comunismului este egal cu cel al exploziei solare, si mi se pare de-a dreptu ipocrit ca un partid care la varf este format din copii de tortionari si din comunisti si securisti cu acte in regula sa inceapa acest val anticomunism.

    ba, pana una alta astia, asa cu reminescente comuniste cum sunt nu ii incearca ipocrizia silei fata de propriile origini. basescu este un rau pentru tara in momentu asta, si daca acest guvern continua inca 5 ani, izolarea diplomatica in care romania ii, se va accentua, noi suntem intr-un embargou moral in europa si in lume, suntem considerati proscrisii europei si din cauza indivizilor ca si basescu.

    o fi geoana discipolul, trompeta lui iliescu, nu ma intereseaza, ma intereseaza ca aceasta tara sa aibe un guvern de oameni nu de trompete, indiferent ca ei sunt idependenti, rosii, galbenii sau maghiari.

    asa de adevar istoric l-am votat pe antonescu. si nu mi se pare ca s-a vandut in aceasta alianta ci pur si simplu a respectat promisunea ante electorala de a nu se alia cu marinarul.

    • Ruben,

      Pe scurt, tu ești convins că Băsescu e malefic, eu sunt convins că malefic e comunismul. Atâta doar că tu zici că Băsescu e comunist. Lucru foarte greu de probat în realitate.

      Eu mai susțin, iar asta e la fel de greu de probat, că în PSD se face mult mai mult ce vrea Iliescu decât ceea ce vrea Geoană. Argumentul e că toți veteranii stau bine-mersi, iar „întăririle” se cheamă Mazăre, Vanghelie, exemple de urmat! Numai unul și unul… Pe când „grupul de la Cluj” a fost mazilit tocmai pentru că se opunea stilului Iliescu, și veneau cu o direcție ideologică articulată, cu viziune politică, adică.

      Izolarea diplomatică este o sintagmă și atât. De unde se vede ea? În ce constă? În faptul că Cioloș a ajuns comisar pentru agricultură? Retorică de televizor. Am auzit povestea asta de la mai mulți, dar fără să văd cum anume este izolată România. Nu neg că ar fi, ci încerc să provoc o descriere, să smulg o informație concretă, efectivă.

      Antonescu s-a vândut. Părerea mea. Judec după criteriile pe care le-am expus. Un om politic nu e dator să facă orice alianțe. Uneori trebuie să piardă frumos, deștept. Nu să devină slugoi.

  6. rectific, nu au fost doar discipolii lui, cu siguranta si ai lui da cu siguranta si alti care azi sunt alergici la rosu

  7. Antonescu cand a vazut ca Basescu este in frunte ce a zis ca mai bine se aliaza cu Geoana ca daca a iesit Base si se respecta si referendumul sa vezi cum pleaca unul cate unul….si sper sa se intample asta..

    • #Elena,

      Mă întreb: unde pleacă? Că și asta e important…


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: