Postat de: Teofil Stanciu | 30/11/2009

Îmi vreau votul înapoi!

Domnule Antonescu,

V-am votat. Nu fiindcă reprezentaţi cea mai bună opţiune, ci fiindcă păreaţi a fi răul cel mai mic (să-mi fie cu iertare, dar cine şi-ar mai putea pune azi încrederea în politicieni?). Am văzut cum au guvernat liberalii, deci nu avea rost să-mi fac iluzii că aţi fi unul dintre eroii salvatori care să scoată ţara din haos.

V-am votat pentru că nu votez cu stânga (din motive ideologice dar și morale). O stângă criptocomunistă aflată, în continuare, sub oblăduirea nefastă a clicii lui Iliescu. Oricum, după cum arată în Occident, nici nu voi vota vreodată cu stânga.

V-am votat pentru că PNŢ-ul a sucombat şi eraţi singurul reprezentant de dreapta cu oarece şanse la accederea în turul doi.

V-am votat pentru că nişte oameni decenţi şi respectabili (Neagu Djuvara, Zoe Petre, Emil Constantinescu) vă dădeau credit şi vă susţineau. Şi mi-am spus că vor fi ştiind ei mai mult decât ştiu eu.

Dar îmi vreau votul înapoi.

Votul meu nu este tranzacţionabil. Nu vi l-am dat ca să i-l duceţi lui Geoană şi să aveţi cu ce negocia.

Votul meu nu este o statistică pe care să o fluturaţi în faţa ilieştilor ca să vă permită să puneţi un premier virtual competent.

Votul meu este individual şi exprimă o alegere politică individuală.

Sunt foarte conştient că, raportat la total, reprezint o cantitate neglijabilă, dar nu îmi vând votul. Nu aş fi dispus să-l dau pe pomeni electorale, deci nu văd de ce l-aş vinde pe demagogie electorală.

Nu mă interesează retorica dumneavoastră de campanie. Nu mă interesează România bunului-simţ atâta vreme cât această Românie nu este una a libertăţii depline şi a demnităţii individuale respectate.

Nu sunt masă de manevră, nici monedă de schimb. Refuz să fiu adunat la numărul celor pe care „contaţi” când daţi mâna cu stânga. Voi face tot ce depinde de mine ca acest refuz să fie limpede: nu voi vota cu Geoană indiferent de argumente. Nu e vorba de încăpăţânare, ci de neîncredere. O neîncredere profundă şi verificată în timp.

Reprezentaţi un partid istoric şi faceţi totuşi un titlu de glorie din faptul că nu vă mai interesează trecutul, ci vreţi un viitor cu PSD-ul. Este alegerea dumneavoastră. Dar sunt convins că trecutul partidului pe care îl conduceţi – pentru o vreme – are multe lecţii importante, de care viitorul nu se poate dispensa fără să aibă grav de suferit.

Proiectul pentru viitorul ţării, la care vă angajaţi împreună cu M. Geoană, are pentru mine aceeaşi valoare pe care a avut-o proiectul PDL-PSD. Am tot atâta încredere în această alianţă pe cât am avut şi în cea anterioară – tinde asimptotic la zero.

Nu v-am dat un vot în alb, domnule Antonescu. V-am mandatat, împreună cu alţii, să luptaţi cu mijloacele dreptei, să implementaţi ideile liberale, să vă impuneţi modelul pe care îl clamaţi, dacă era posibil. Atât. Faptul că vreţi o cârdăşie cu stânga nu mă reprezintă.

Din punctul meu de vedere, aţi trecut în mod abuziv către o alianţă monstruoasă (ca să facem totuşi apel şi la istorie). Orgoliile de partid nu mă interesează.

Nu-mi insultaţi inteligenţa (multă-puţină… câtă e) încercând să-mi dovediţi că faceţi bine ţării dând mâna cu cel ce v-a altoit ca student şi i-a altoit pe colegii dumneavoastră de partid mai în etate în timpul mineriadelor.

Gestul dumneavoastră nu ţine nici de civilizaţie, nici de cultura dialogului. N-a existat niciun moment (de care să-mi amintesc) când, în mod public, Iliescu să-şi ceară scuze poporului român şi partidelor istorice pentru mârşăvia săvârşită. Asta ar fi însemnat civilitate, de aici ar fi putut  începe un dialog.

N-aveţi dreptul, de altă parte, să fiţi generos cu rău-făcătorii, fiindcă cei care au suferit nu v-au mandatat să parafaţi o împăcare în numele lor. Faptul că dumneavoastră sunteţi dispus să uitaţi este o alegere de partid sau personală pe care nu aveţi cum să o impuneţi românilor care v-au votat. Nu sunt dispus să iert un rău care nu mi s-a săvârşit mie. Şi refuz să-l uit.

Am trăit anii ’90 cu toate minciunile guvernului fsn-ist. Am trăit euforia ieşirii de sub influenţa lui nenorocită (sau cel puţin iluzia unei ieşiri) în ’96. E imposibil să mă convingeţi că ar fi cel mai bine pentru România să revenim la acei oameni de care încercam atunci să scăpăm.

Totodată mi-e imposibil să cred – chiar dacă v-aş lua de bune argumentele – că cei ce stau pitiţi în umbra lui Mircea Geoană îl vor lăsa să-şi respecte cuvântul dat. Ei ştiu că românii nu se aşteaptă ca cineva să-şi ducă la îndeplinire promisiunile din campanie. Asta au practicat mai bine de 10 ani, deci au expertiza necesară.

Nu am pomenit nimic despre invectivele trimise în campanie către contracandidatul cu care acum v-aţi aliat. Semn că nu sunt un chiţibuşar inflexibil. Dar şi că am ajuns la aceeaşi concluzie cu o mare parte din populaţia României: că nu prea vă putem lua în serios, când vă beşteliţi reciproc.

Ar fi de dorit să evitaţi aroganţa de a gândi şi a discuta ca şi cum voturile ar fi un depozit bancar de care dispuneţi. Aşa se poartă majoritatea politicienilor, poate măcar aici aţi putea face excepţie. Ca să mai salvaţi ceva din impresia pe care aţi lăsat-o unei părţi a electoratului dumneavoastră.

Din păcate, nu se mai poate să-mi iau votul înpoi, o ştiu. Dar pot să refuz să-l dau la îndemnul dumneavoastră lui Geoană. O dată l-aţi luat şi aţi făcut ce aţi dorit dumneavoastră cu el, a doua oară nu se va mai întâmpla.

Alegerea între cei doi care au rămas mi-e foarte grea. Nu pot să fac estimări cum ar fi mai rău. N-am idee care e răul mai mic. Mi-e foarte greu să mă împac cu gândul că educaţia ar putea încăpea (iar!) pe mâinile unui Adomniţei – care recunoştea nonşalant că nu are idee despre filosofia educaţie, dar era dispus să conducă ministerul ca pe un boutique mai mare – sau ale unei Andronescu.

Nu pot să-i departajez pe prezindenţiabili nici moral. Fiincă unul promite prostituţie, droguri, dar celălalt e girat de un personaj care e autorul moral al unor crime de toţi cunoscute, niciodată asumate. În consecinţă, voi fi, probabil, dintre cei care vor sta acasă.

Faptul că am votat pe 23 noiembrie îmi dă astăzi dreptul să comentez, să fiu nemulţumit. După următorul tur de scrutin voi lua doar act de ceea ce se va întâmpla.

Cu nedumerire.


Responses

  1. Cand „ciuma rosie” este pe cale sa revina la guvernare, nu aveti dreptul de a sta acasa. Asta daca va pasa.

    • #unom
      Ne pasă, dar știm cum fu și cu „ciuma portocalie”, când până și șefii de haltă (dac-or fi existând) trebuiau fie să devină membri D.A., fie să părăsească foncția (mama lor de psd-iști!). D-aia ezităm…


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: