De multă vreme n-am mai zis nimic despre cărțile nou apărute. Asta nu înseamnă că n-am jinduit la câte unele. Dar pur și simplu nu prea mi-am găsit răgaz să scriu și, poate, de când cu anticariatul, îmi vine mai greu să mă uit la cărțile noi și din pricina prețurilor.
Semnalez pentru început două edituri cu site-uri noi: Univers Enciclopedic și RAO. Încep cu prima, fiindcă tocmai am aflat despre noua ediție a DEX-lui, revizuită și adăugită. E vorba despre o variantă în care s-au operat schimbările impuse prin DOOM 2 și, din câte se pare, a fost îmbunătățită cu o serie de termeni de specialitate. Prețul n-a crescut foarte mult față de ediția anterioară – doar cu 10 lei. Tot aici aș mai remarca și Dicționarul Larousse de Psihanaliză.
Nu știu cum se face, dar a reapărut în oferta IRI (+Univers Enciclopedic) cam toată colecția de filosofie. La fel și cărțile de psihologie sau seria de Opere fundamentale ale literaturii române. Veste bună pentru cei interesați și frustrați de absența cărților respective de pe piață. Sper doar să nu fie o mare păcăleală și, de fapt, când omul comandă să afle că stocurile sunt epuizate.
Cât despre RAO… numai prostii. Micul prinț, benzi desenate – încă de pe copertă se vede cât de hâde sunt desenele. Micul prinț aduce mai mult cu Dee Dee. Ce să mai zic despre Dan Brown sau Meyer cu vampirii ei simpatici… Mă bucură însă că au fost nevoiți să coboare prețurile la o serie de cărți. Din câte îmi amintesc eu, RAO a fost printre deschizătorii de drumuri în cazul cărții de lux pentru copii. Mare măgărie! Speculând docilitatea părinților, au urcat prețurile nejustificat. Să dai peste 500.000 (vechi) pe o carte de vreo 50 de pagini e aberant. Chiar dacă e foarte colorată și foarte la modă.
Paideia ni-l propune pe Homer într-o nouă variantă: Iliada și Odiseea traduceri inedite de Dan Slușanschi
De la Cartea Românească sunt mai interesat de critică și eseistică decât de literatura propriu-zisă. Am ales: Gelu Negrea – Dicționar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale și Eugen Negrici – Imanența literaturii, ambele pentru filologi.
Rămânem în atmosferă cu Ficțiunea postmodernistă – Brian McHale, Teoria literară. O introducere – Tony Eagleton, De la arbore la labirint. Studii istorice despre interpretare – Umberto Eco, dar și Dicționar de teme și simbolori din literatura română – Doina Ruști, toate de la Polirom.
Mai stau la aceeași editură, ca să trec în pomelnic – neapărat – Istoria filosofiei patristice de Claudio Moreschini, coautor al celor 3 tomuri (2 volume) de Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine.
Dicționarul de simboluri de Chevalier și Gheerbrant – publicat de Artemis în 3 volume, în 1994 – a fost reeditat într-un singur volum tot la Polirom. Dacă îl aveți pe cel vechi, nu merită să-l schimbați, fiindcă traducerea e aceeași, doar ținuta diferă.
Mi-a atras atenția Psihologia adolescenței, manual Blackwell coordonat de Gerald R. Adams și Michael D. Berzonski. Chiar m-ar interesa subiectu și nu știu dacă să mă aștept la o prezentare descriptivă științifică și temeinică sau la o pledoarie pentru „diversitate”, întemeiată pe studiile unor „savanți” de teapa lui Alfred C. Kinsey sau pe cele ale urmașilor lui ideologici fideli.
La (sau ar fi mai corect să zic „prin”?) Curtea Veche am găsit chestii neașteptat de numeroase. Foarte util pentru studenții la litere și nu numai Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov – Onirismul estetic, prefață de Marian Victor Buciu. Deși apărut în 2007, n-am știut de existența volumului. Emil Manu – Istoria poeziei românești moderne și moderniste (2 vol.). Am remarcat-o abia acum, deși e publicată în 2004. Ori nu am mai fost suficient de interesat de domeniu, ori editura își promovează foarte prost cărțile de critică literară.
Leszek Kołakowski – Principalele curente ale marxismului (vol. 1), Fondatorii, o carte care se anunță a fi interesantă.
Rob Reimen – Noblețea spiritului, e cartea care i-a prilejuit lui Patapievici un text cu destul răsunet la vremea lui: Vocea care lipsește. Umanismul. Cred că mi-ar mai plăcea să citesc și: Toader Paleologu – Era supărăcioșilor. Asta apropo de ofensabilitate.
Editura Galaxia Gutenberg, deși părea pe moarte, iată că reușește să iasă cu cărți noi și de interes: Jean Laporte – Părinții greci ai Bisericii.
Editura Kerigma se încumetă să scoată o carte foarte bine vândută în America, dar și foarte controversată: Wm. Paul Young – Baraca. Să vedem care vor fi reacțiile la noutățile „teologice” ale cărții.
A ieșit, la Editura Casa Cărții, Ghidul de artă creștină, o carte scumpă rău, dar interesantă ca subiect. Plus că e color și conține foarte multe reproduceri. Silviu Tatu îi face o prezentare mai amănunțită pe blog.
De asemenea, am remarcat că s-a publicat Codul Apocalipsei, o carte la care am lucrat. După cum ziceam cu altă ocazie, autorul are o abordare echilibrată care cam lovește la temeliile dispensaționalismului.
Un volum pe care aș vrea să-l am în bibliotecă (sau măcar să-l răsfoiesc – întreprindere dificilă în prezent, având în vedere că Editura Logos l-a împachetat în folie protectoare) este cel al lui Marc A. Noll – Momente cruciale în istoria Bisericii.
În sfârșit, Humanitas a terminat republicarea celor 12 volume ale Filocaliei. La prețuri prohibitive, e drept, dar există din nou completă pe piață, ceea ce e un lucru bun. Oare pe când o nouă traducere, într-un limbaj mai inteligibil?
Humanitas continuă publicarea operelor lui Kierkegaard. A apărut Opere II/2. Sau-sau.
Steinhardt merita o carte temeinică și iat-o: George Ardeleanu – N. Steinhardt și paradoxurile libertății.
O nouă ediție a cărții lui G.K. Chesterton – Ortodoxia. O filosofie personală după cea de la Paralela 45, din urmă cu vreo 10 ani. N-am idee ce rost are subtitlul pus de Humanitas, fiindcă n-am găsit pe undeva că Chesterton și-ar fi subîntitulat astfel cartea. Iar din text nu rezultă chiar deloc că ar fi vorba de o filosofie personală, ba dimpotrivă. Să fi ajuns corectitudinea politică pe urmele lui Chesterton? Humanitas se mai laudă că e vorba de prima ediție integrală. După cuprins nu pare mai integrală decât traducerea făcută de Paralela 45.
Bătrânul Chesterton rămâne, se vede treabă, în atenția editorilor români. Art a readus pe piața de carte nouă Hanul zburător. O lectură savuroasă despre cum se poate „fenta” sistemul.
La capitolul (aproape) chilipir, C.S. Lewis – Despre minuni. Văd că pe site nu apare oferta, dar în librăriile Humanitas găsiți cartea la 9,9 lei. Zic că merită. Sunt mai multe cărți la preț redus, dați o fugă cât de repede.
Tritonic vinde Istoria filosofiei românești de N. Bagdasar, 480 de pagini, la doar 5 lei. Cartea n-are cum fi proastă, de vreme ce Bagdasar a coordonat, în perioada interbelică, chiar o istorie a filosofiei moderne, la care Camil Petrescu își aducea contribuția cu un articol despre fenomenologia lui Husserl.
Editura Trei vine cu „super-oferte”. Mai întâi, pentru toată lumea care comandă trei cărți, a treia este gratuită. Apoi există 15 titluri cu reducere de 40% destinate exclusiv studenților la psihologie. E sezon de cumpărături pentru cine vrea, de pildă, operele lui Jung, fiecare a treia carte fiind gratuită.
La capitolul așa (sub nicio formă) nu, trec Clement Romanul – Memorii, traducere din engleză. Nu de alta, dar prin secolul I încă nu cred că exista moda memoriilor, iar engleză se vorbea destul de puțin. Tot aici Editura Arthur care publică Jules Verne în condiții totalmente mizerabile. Evitați-le chiar dacă-s ieftine. Mai bine căutați vechiturile alea cu copertă tare prin anticariate. Sunt mult mai decente.
Să nu fiu acuzat că mă ocup doar de teorii, prezint și două carți profund practice: Slăbește în somn și, le fel de palpitant, Michael Bate (ce nume predestinat) – Cum să combateți recesiunea? De mare ajutor în relații s-ar putea dovedi cartea Cum să ai întotdeauna dreptate, scrisă de Hannes Stein.
Era cât pe ce să uit că Alexandria Publishing House – care are site capitalist, deși nu s-ar cuveni – a început, în mai anul acesta, să publice o nouă ediție din Capitalul lui Marx. Până acum avem volumul I.
În fine, și în ultimul rând, iaca și politica-ntre cărți. Nu e pentru prima dată, doar Năstase și Iliescu sunt „scriitori consacrați” (m-aștept să intre și în USR), mari „analiști” și „ideologi”. Stânga recidivează și mai puiază un candidat la nemurirea literară: prezidențiabilul Mircea Geoană – Încredere. Nu vă seamănă cu nimic? Ia vedeți aici. Comparați titlurile. Așchia nu sare departe de Washington.
PS: M-am „răzbunat” că n-am fost anul ăsta la Gaudeamus, scriind despre cărți.
Cu drezina 