100 de ani de la nașterea lui Eugéne Ionesco

Se aniversează astăzi 100 de ani de la naşterea lui Eugéne Ionescu. Promotorul „teatrului nou” – aşa cum se declară – s-a născut din tată român şi mamă franţuzoaică (unele voci spun că ar fi fost evreică). După divorţul părinţilor, a rămas în custodia tatălui, iar debutul literar şi l-a făcut în Bucureştiul interbelic.

Ulterior, a plecat în Franţa cu o bursă doctorală care nu s-a mai concretizat niciodată într-o teză. E, de altfel, oarecum firesc să fie aşa. Dar s-a „revanșat” devenind membru al Academiei Franceze, în 1970. Piesele Cântăreaţa cheală, Lecţia şi Scaunele au marcat, în 1951-1952, descoperirea de către public a unui nou curent în literatura dramatică, cunoscut sub diverse nume: teatrul absurdului,  teatrul deriziunii ori teatrul de avangardă.

Cu acest prilej aniversar am postat pe Scriptorie o recenzie a unei cărţi de altă factură: Căutarea intermitentă. E vorba de aventura unui octogenar în căutarea lui Dumnezeu. Epitaful său – și totodată ultimele cuvinte ale cărții recenzate – stă mărturie că această preocupare n-a fost doar o găselniță literară:Citește mai mult »