Postat de: Teofil Stanciu | 19/11/2009

Nu mai ştiu ce vreau

Când auzi de reducerea numărului de parlamentari îţi vine să zici din reflex un „da” puternic şi hotărât. Cum să nu vrei să scadă numărul unor indivizi care, în marea lor majoritate, au făcut averi, comit tot felul de mici sau mari fraude tolerate, se comportă arogant şi egoist, îşi legiferează privilegii pe viaţă etc. etc. etc.?

Dacă stai însă câteva minute sau ore (că în câteva secunde nu se stinge fervoarea şi satisfacţia de a-i vedea ameninţaţi) parcă altfel arată lucrurile. Dacă mai şi citeşti despre alte plaiuri unde, aşa cum e, politicul valorează totuşi ceva din cauză că vorbim despre sistem reprezentativ şi vocea naţiunii, parcă se duce elanul iniţial. Când mai auzi şi că în ograda naţională proprie există voci care grăiesc cu scepticism (CTP, de pildă), deja mai că baţi în retragere.

Iar apoi te poţi întoarce fără fierbinţeală să priveşti cam cum stă treaba de fapt. Diminuarea numărului de parlamentari înseamnă, logic, că vor accede mai puţini politicieni (şi independenţi) în Parlament. Adicătelea, accesul va fi mai dificil. Un independent va avea nevoie de mai multe voturi decât în trecut. Totodată bătaia pentru locurile eligibile va fi mai aprigă în interiorul partidelor.

Cunoscând cam ce etică guvernează activităţile de partid (de la cele mai banale, la cele mai sofisticate) e greu de crezut că acolo unde accesul e mai dificil vor ajunge cei mai competenţi. De ce s-ar întâmpla asta? Dimpotrivă, e mult mai plauzibil a crede că va cântări mai tare oportunismul de diferite soiuri. În jurul fiecărui candidat – care ulterior va deveni ales al poporului – se vor înghesui cam tot aceiaşi susţinători care vor dori cel puţin la fel de multe recompense ca în prezent, dacă nu chiar mai multe (de vreme ce au contribuit mai consistent pentru mai puţini).

Astfel aranjate lucrurile, e destul de limpede că şansele ca un personaj mai capabil profesional şi mai cinstit să penetreze prin atâtea filtre de interes scad simţitor. Pentru un candidat independent va deveni aproape imposibil să răzbească, deoarece va fi obligat să adune bani mai mulţi pentru campanie, să înfrunte o concurenţă mai acerbă şi, aşa cum se întâmplă de fiecare dată în România în astfel de situaţii, va avea de luptat cu forme de corupţie mai rafinate şi insidioase.

Explicaţia dată de Băsescu nu ţine decât în aparenţă. De fapt, îmi dau seama că – cel puţin în cazul meu – pe fondul unui soi de năduf venea vestea că a sosit vremea să le tăiem macaroana. Că, în sfârşit, le-a ajuns şi lor cuţitul la os. Că s-a spart cuibul cu şobolani şi îi priveşti cu satisfacţie cum fug care-ncotro. Dar odată eliminată această revanşă afectivă, chiar că nu mai rămâne decât o nedumerire. Ba se înfiripă şi o teamă cum că va fi mai rău, fiindcă se înmulţesc premisele care să ducă spre mai rău.

Nimeni în ţara asta, nici Băsescu şi nici altcineva, nu poate garanta că odată redus numărul de parlamentari, sistemul care îi produce şi promovează pe aleşi se va primeni şi va deveni mai aseptic. Care ar fi motivul pentru care un partid politic să promoveze mai degrabă indivizi foarte calificaţi în locul unor indivizi foarte influenţi şi unşi cu toate alifiile puterii?

Dar există o grămadă de argumente că nişte personaje cu obraz gros sunt absolut necesare. Un partid rămâne destul de secătuit după o campanie şi are nevoie să-şi refacă vistieriile. De asemenea, teritoriile cuprinse într-un colegiu vor fi mai vaste. Iar pentru ca un parlamentar să-şi dovedească destoinicia, va trebui să atragă mai mulţi bani din bugetul de stat, ca să convingă pe toată lumea cât de vrednic este. Numărul potenţial de lipitori creşte pe parlamentar, nu scade. Şi, zică cine ce-o vrea, nu am motive să cred că lipitorile de acum s-ar putea resemna, ci sunt convins că se vor reorienta.

În ce mă priveşte, nu cred că Băsescu vizează desfiinţarea Parlamentului şi instaurarea unei dictaturi personale. Dar mi-e foarte clar că povestea asta cu referendumul nu are nici în clin nici în mânecă cu realitatea. Cred că e un fel de „Nu ne vindem ţara” de pe vremea lui Iliescu (în ’90 sau ’92): un slogan stupid, gol pe dinăuntru, dar foarte strălucitor şi gustat de public. Dacă pe cei mai mulţi îi interesa legiferarea nivelului maxim de colesterol, asta le dădea domnul preşedinte la referendum.

Am făcut un calcul luând de bune şi umflând chiar cifrele oferite pe site-ul lui Băsescu: un parlamentar costă peste 7.000 €/lună. Am pus de la mine, ca să fie, 10.000 €. Deci cei 149 de parlamentari „în plus” costă 1.490.000 €, iar într-un an asta face undeva (iar rotunjit în sus) către 20 mil. €. Echivalentul a vreo 5-6 km de autostradă Bechtel. Să fim serioşi, banii ăştia îi mută un ministru descurcăreţ într-un cont al vreunui protejat dintr-o iscălitură. Nu de aici rezultă marile economii la buget.

Concluzia e evidentă. Nu ştiu dacă mai vreau reducerea numărului de parlamentari. Fiindcă, de bine de rău, cât încă erau mai mulţi, măcar probabilistic şansele ca printre ei să fie şi câţiva buni ar fi fost mai mari.


Responses

  1. Poate o solutie realmente practica ar fi reducerea salariilor per total parlamentari cu suma aia de 1.490.000 de euro proportional cu salariile lor actuale. S-ar impaca capra cu varza (sau capra si varza)

    • Sam, și eu mă gândisem la soluția asta. Oricum, dacă s-ar face o reducere de vreo 1.500 € pe cap de parlamentar și s-ar aplica legile privind conflicte de interese, iar ANI și-ar face datoria, cred că s-ar scoate suma asta fără probleme.

  2. Eu cred ca, indiferent de motive, e bine sa fie subtiati, si la numar si la functii. Daca sunt alesi doar 2-3 pe judet, poate poate, se mai aleg si cativa buni. Daca se aleg asa ca acum, atunci cu siguranta cei mai multi vor fi de umplutura.

    I-as reduce la 101 si i-as muta din „Casa poporului” sau „palatul parlamentului”.

    E o chestie de decenta, nu de buget.

    Romania nu se poate vindeca daca varful piramidei e dominata de indecenta. Indiferent daca, la bugetul Romaniei, indecenta paturii parlamentarilor este sau nu este suportabila.

    Efectul devastator este puterea exemplului.

    Or, cand domniile lor s-au mutat in casa paralamentului (nici nu stiu daca acest aranjament e ridicol, de tot rasul sau de-a dreptul grobian), si si-au aranjat salarii, plus pensii, plus alte invarteli carele se intampla mai mult pe fata, moralmente, nu pot sa mai aiba nici o pretentie.

    Este indecent ca intr-o tara ca Romania sa avem o astfel de patura parlamentara.

    Si atunci depinde de cei pe care cu onoare ii dirugiesc sau reprezinta, ca mnealor sa primeasca un semnal.

    Ca daca vor primi semnalul contrar …

  3. Costin,
    Da, până la urmă am votat pentru împuținarea lor. Fără să fiu convins că am făcut cea mai bună alegere. Dar convins că am transmis un mesaj: nu sunt intangibili!


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: