Postat de: Teofil Stanciu | 30/10/2009

Carol I – filmul

Rolul lui Sergiu Nicolaescu în cinematografia perioadei comuniste mi se pare oarecum similar cu cel al lui Păunescu în literatura aceleiaşi epoci. Toleraţi sau promovaţi – cine, oare, o să ne poată spune vreodată adevărul? – amândoi au produs mult, erau populari, nu tot ce au lăsat în urmă e de calitate, dar nici nu trebuie aruncat totul la pubela istoriei. Vorbesc aici de Nicolaescu regizorul, deoarece ca actor nu m-a convins decât când eram pe-a V-a şi am văzut Un comisar acuză. Am fost duşi obligatoriu cu şcoala.

Faptul că un regizor agreat de regimul comunist – altfel nu putea produce zeci de filme – a dovedit un mare apetit pentru istorie mi se pare oleacă suspect. Fiindcă este ştiută pofta tuturor totalitarismelor pentru măsluirea realităţilor istorice sau pentru reinterpretarea lor în cheie ideologică adecvată. Nădăjduiesc (încă) să nu ajungă pruncii viitorului să înveţe istoria după Dacii, Mihai Viteazul, Mircea, Nemuritorii, Pentru patrie etc. Nici să-şi contureze imaginea comunismului urmărind aventurile comisarului Moldovan sau pe cele ale Pistruiatului, fiindcă le-ar deveni deosebit de simpatică „orânduirea socialistă”.

Când am auzit că Nicolaescu va face un film despre viaţa lui Carol I m-a luat îngrijorarea. Mă gândeam că încă un personaj important din istoria acestei ţări urmează să fie ciopârţit, mutilat. După ce am văzut rezultatul, înclin să cred că aveam dreptate, măcar la nivel… estetic. Carol I nu e un film propriu-zis, ci un fel de docu-dramă: pe jumătate documentar, pe jumătate film.

Habar nu am cum arăta proiectul în mintea regizorului, dar rezultatul este un eşec. Singurul lucru cu care am rămas au fost nişte informaţii pe care nu le cunoşteam. În rest, un scenariu cacofonic, jocul crispat al actorilor, melodramă fără susţinere epică şi fără tensiune. Un ghiveci bine împachetat şi vândut ca mare realizare de către MediaPro Pictures.

Orice literat care se respectă, dacă ar fi avut ocazia, ar fi putut pieptăna scenariul, izbăvindu-l de povara repetiţiilor supărătoare sau a stânjenitoarelor accidente precum „dinastică-Carol”. Probabil că în privinţa dialogurilor nenaturale – în marea lor parte – nu prea era nimic de făcut. Aşa le-a vrut scenaristul Nicolaescu.

Există inconsecvenţe de procedură rizibile. La un moment dat intervine o voce care citeşte, în germană, scrisorile primite de către Carol I de la expeditori nemţi, peste care se suprapune vocea traducătorului. Când însă avem de-a face cu un expeditor rus, scrisoarea este citită direct în româneşte. S-or fi terminat vorbitorii de rusă?

Andreea Măcelaru, care joacă rolul Principesei Maria – viitoarea regină Maria – rămâne de mai multe ori pe ecran cu un zâmbet tâmp, în genul ştiristelor care trag un rânjet după ce tocmai ţi-au relatat despre un atentat sângeros. Când vorbeşte, te jenezi, fiindcă zice chestii care nu sună firesc, replici luate parcă din manualul de istorie. Dar presupun că regizorul i-a cerut să joace astfel.

Dacă mai adăugăm şi piruetele – marcă înregistrată – cu care se prăbuşesc toţi „împuşcaţii” din film, vocea lipsită de intonaţie a regelui sau prezenţa uşor stingheră şi nedumerită, chiar superfluă în unele scene, a viitorului rege Ferdinand, devine aproape imposibil să te concentrezi asupra conflictului moral al lui Carol I, care se vede nevoit să aleagă între dorinţa sa şi cea a poporului. Deşi nu e comedie, pe alocuri pufneşti fără să vrei şi se duce toată tensiunea.

Nici măcar drama familială a familiei regale care a pierdut-o pe singura fiică – aflată la o vârstă fragedă – în timpul unei epidemii de scarlatină nu se încheagă astfel încât să susţină şi să justifice epic sau cinematografic o discuţie finală –retrospectivă şi reconciliantă – între Carol şi Elisabeta. Toată scena e artificială şi cam în falset.

Naratorul inserat ca martor ocular al desfăşurării evenimentelor e o găselniţă interesantă şi deconstructivă. Dar de atâta de-construcţie involuntară beneficiază această producţie încât abia se mai ţine pe picioare. Prea i se văd toate cusăturile.

Din cele 90 de minute ale filmului, vreo 15 (cel puţin) cuprind doar secvenţe de epocă de la diverse ceremonii sau de pe front, fără niciun comentariu. Poate că noi ar trebui să credem că astea compun atmosfera specifică. Ei bine, nu credem. Ci suntem tentaţi mai degrabă să suspectăm că regizorul voia să aducă filmul cumva la dimensiunile regulamentare. Se tace prea mult într-un film despre o perioadă în care s-au întâmplat multe lucruri şi în care s-a modernizat practic România, abia ieşită de vreo 50 de ani din Evul Mediu.

Unde mai pui că se recurge la numeroase inserţii din alte filme – că te şi întrebi ce o mai fi avut de lucru pentru filmul de faţă –, toate, fără-ndoială, în regia lui Sergiu Nicoalescu. Nu mă corectaţi, vă rog, fiindcă exact aşa scrie pe genericul final (şi noi aşa se cuvine să citim): Nicoalescu. De unde se vede că filmul a fost făcut cam în grabă şi cam de mântuială. Sau că cineva a vrut să-i facă o farsă nasoală venerabilului. Sau să zic „genialului”? În paranteză fie spus, nu ştiam că cantitatea e  criteriul unic ce dă măsura genialităţii, dar ne-a spus-o în sfârşit Antena 1…

Amprenta regizorală se simte însă în densitatea – însemnată! – de împuşcături pe oră. Acest „Clint Eastwood al României” – cum îl numea un amic mai tânăr (felicitări!) – nu ne lasă fără porţia de bum-bum necesară. Sunt şi gloanţe, şi obuze, şi grenade, şi cai… pentru toate gusturile.

Faptul că această peliculă biografică a beneficiat de „sprijinul” Centrului Naţional al Cinematografiei înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât că scenariul a fost selectat pentru a primi bani de la bugetul de stat în vederea realizării. Iar această selecţie este rezultatul unui concurs. Concluzia mea e că slabă concurenţă trebuie să fi avut Nicolaescu din moment ce, cu un scenariu atât de slab şi prost scris, a reuşit să câştige. Sau – aşa cum se întâmplă în România – a fost „preferat” el de către… juriu, nu tinerii ăştia care se ocupă de prostii şi câştigă premii pe-afară.

Cu toate acestea, aş zice că filmul merită văzut o dată. Fără niciun fel de ironie, îi mulţumesc prietenului care m-a cadorisit cu el. Pe lângă un manual de istorie sau o carte serioasă, e bun şi filmul. Mai colorează puţin atmosfera austeră a tratatelor de istorie. Muzica-i faină.

Totuşi, dacă nu l-aţi cumpărat, eu zic să cereţi DVD-ul de pe la prieteni, cunoştinţe. Nu daţi banii pe el. Mă ofer să-l împrumut celor curioşi (din perimetrul accesibil mie).

PS: Nu vă lăsați păcăliți de trailer, normal că arată bine.


Responses

  1. MediaPro a facut in general numai prostii, cel putin cand vine vorba de filme, asa ca sa nu fim surprinsi. As spune ca Sergiu Nicolaescu este un fel de Clint Eastwood al Romaniei. Unul slab, pentru ca Clint Eastwood regizeaza filme foarte bune chiar si acum (vezi Changeling sau Gran Torino).
    Un film romanesc foarte bun, poate preferatul meu, Restul e Tacere. Si cam asa e, restul chiar e tacere…

  2. Păi, pe tine te citam cu Clint Eastwood, dar, cum nu-ți cerusem permisiunea să te pomenesc cu nume și renume… am zis s-o las mai vagă chestia.

    Da, ai dreptate, am văzut filme bune regizate de Eastwood.

    Dar nu sunt de acord că toate filmele românești sunt proaste. Mai există câteva… cel puțin interesante. Unul premiat e Pădurea spânzuraților, deși cred că știi de el.

  3. M-ai inteles gresit, Teofile, eu ma refeream strict la cele facute de MediaPro.

  4. Ok, retrag observația „dojenitoare”😉


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: