Postat de: Teofil Stanciu | 04/10/2009

Un super-destin

Viaţa unui om super nu începe în momentul… eclozării din placenta originară. Nu, ci cu mult înainte. Şi începe de la o super-mamă şi de la un super-tată. Care, după ce s-au întâlnit şi s-au super-iubit, s-au super-încins şi într-o seară super-romantică au… conceput un super-embrion. Nu intrăm în detalii, fiindcă, deşi tot ce am spune este super-decent, n-am vrea să stânjenim totuşi vreun cititor super-pudibond.

Din cauză ca avem de-a face cu o super-mamă, e neîndoios că ea şi-a programat super-bine sarcina. Nici foarte devreme, ca să nu-i afecteze studiile. Nici foarte târziu, ca să n-o prindă menopauza. Super-perfect încât să îmbine în mod super-plăcut maternitatea cu cariera. Minuţiozitatea cu care şi-a pregătit acest eveniment este super-exemplară. A participat la super-cursuri pentru mame şi taţi gravizi. A făcut exerciţii fizice cu profesoare super-calificate (care au învăţat-o cum să dobândească super-mobilitatea şi super-muscultura necesare unei naşteri super-uşoare). A făcut mai multe cure de super-detoxifiere a organismului, pentru ca super-fătul să se dezvolte în condiţii super-sănătoase.

Inclusiv seara super-romantică de care aminteam a fost cu grijă programată. Astfel că viitorii părinţi au apelat la un super-consultant de la un centru de planning familial, care le-a recomandat să facă în aşa fel încât super-bebe să se nască într-un anotimp cu temperatură potrivită. Primăvara prin aprilie sau mai, când nu e super-cald, nici super-frig, astfel încât atmosfera să fie numai super-prielnică pentru proaspătul nou-născut.

Apoi, cei doi părinţi şi-au ales un super-ginecolog, care să le supravegheze super-calificat gestaţia. Super-doctorul a hotărât că vârsta mamei este super-optimă pentru procreare. I-a mai recomandat, de asemenea, o super-terapie preventivă vizând super-vitaminizarea şi super-fortifierea organismului. Când totul a fost gata, s-a putut proceda la pregătirea serii super despre care am vorbit mai sus.

Ca să n-o lungim, pe toată perioada celor nouă luni, mama a beneficiat de super-atenţia super-medicului şi de toată super-sensibilitatea şi super-bunăvoinţa tatălui. Nu pomenim nimic aici despre cele câteva vânzătoare şi funcţionare super-nesimţite, nici de concetăţenii care, în mai multe rânduri, nu i-au cedat locul în diferite situaţii când acest lucru se impunea. Trecem sub tăcere şi faptul că diferiţi indivizi prost-crescuţi ascultau cu obrăznicie manele super-penibile în preajma pântecelui matern.

Trebuie să povestim însă că super-tatăl vorbea zilnic cu abdomenul din ce în ce mai bombat al mamei şi îi spunea super-poveşti pe fundal de muzică super-potrivită recomandată de super-specialiştii care veghează la super-dezvoltarea armonioasă a viitorilor oameni.

Viitoarea super-mămică, deja în exerciţiul funcţiunii, s-a străduit din răsputeri să mănânce numai produse super-bio, în acest sens interogând pieţarii zeci de minunte pentru a elucida provenienţa fiecărei legume şi a fiecărui fruct. Unii dintre ţărani au fost nevoiţi să explice inclusiv rotaţia culturilor şi procesul tehnologic de obţinere a prazului bio şi a roşiilor fără chimicale. Dar super-mama consideră că a meritat osteneala.

După ce a fost gata şi camera cu super-jucării şi super-mijloace fixe, era deja momentul ca şi super-bebele să se nască. Într-o super-maternitate, cu super-dotări şi super-personal, micuţul a venit pe lume cu o super-poftă de urlat. În foarte scurt timp – dovadă că toate lucrurile mergeau super – a fost trimis acasă împreună cu cea care l-a livrat lumii.

A început apoi să crească, îndopat numai cu super-produse certificate şi garantate. Din păcate, o mică problemă a intervenit aici, fiindcă super-mama nu prea a putut să alăpteze cât scrie în super-tratatele de specialitate. Dar e un amănunt care nu se contabilizează fiindcă nu reuşi să tulbure atmosfera generală super.

Din cauză că super-mama a trebuit să plece la super-slujba ei relativ devreme, a fost căutată o super-bonă, cu recomandări super. Aşa că viaţa micuţului a continuat super-voioasă şi într-o ambianţă familial-dădăcească absolut super. Părinţii i-au căutat apoi o super-grădiniţă, cu super-educatori care ştiau engleză, germană, franceză, italină, spaniolă, canto, pian, gimnastică, tenis, înot, tir cu arcul, tir cu praştia, patinaj artistic, patinaj viteză, PR, webdesign, schi, schi nautic, diplomaţie, golf, fotbal, atletism, handbal, economie politică, volei, fotbal tenis, marketing, baschet şi baseball. Astfel că super-copilul a primit o super-educaţie încă din cea mai fragedă pruncie.

La şcoală a avut un super-dascăl cu trei facultăţi făcute toate la zi şi la stat, în centre universitare de renume. Era, desigur, un elev super-eminent care nu lua decât FB, iar la fiecare sfârşit de an îi făcea pe părinţii săi super-mândri de performanţele sale.

A ajuns şi la gimnaziu, într-o super-clasă, super-selecţionată, unde beneficia numai de super-profesori, toţi cu minim două doctorate. Super-copilul devenea astfel un super-adolescent exemplar. Liceul a fost o super-experienţă în care tot ceea ce a început odată cu super-programarea părintească a momentului concepţiei şi a viitorului s-a întregit în chip super-desăvârşit.

Tânărul nostru super s-a înscris la o super-facultate, cea mai super dintre toate cele de profil din ţară, de unde să iasă un super-specialist super-bine plătit. Mai rămânea să descopere şi o super-gagică cu care să facă super-copii exact după modelul părinţilor săi. Desigur că, având o super-maşină, fiind super-deştept şi super-educat, super-gagica n-a întârziat să apară. Au rămas super-impresionaţi unul de altul încă de la prima întâlnire. Toate clipele petrecute împreună erau super.

În cele din urmă au decis să facă o super-nuntă. Au pregătit super-atent fiecare detaliu. Rochia ei era super-bestială, costumul lui, super-costisitor. Dar nu conta, fiindcă părinţii lor aveau super-suficienţi bani. Au găsit localul cel mai super-mişto şi au făcut un chef super-fun. Toată lumea a plecat super-încântată. De aici încolo nu are rost să vă spun, fiindcă au continuat acelaşi super-destin moştenit din familie.

Nu ştiu exact cum se face că datorită sindromului cuibului gol, super-părinţii au resimţit cam tare instalarea tinerilor însurăţei la casa lor. Dar până la urmă, au găsit un super-terapeut care le-a rezolvat problema într-un mod super-neaşteptat şi super-rapid. În prezent, sunt doi oameni de vază ai societăţii, cu o familie super-puternică şi dau sfaturi în stânga şi în dreapta. Se pare că fac chiar consiliere premaritală şi maritală cu mai multe cupluri care vor să dobândească aceleaşi super-abilităţi şi să îşi îndeplinească la rândul lor super-destinul.

Această mică furtună i-a apropiat şi mai tare, cunoaşterea reciprocă atingând între ei un nivel cu adevărat super-excepţional (el, de pildă, ştie acum că ei nu-i place când îl vede introducând cheia de la super-maşina lor de lux în mod ameninţător către trompa lui Eustachio; ea ştie, în schimb, că lui nu-i place când o vede tamponând tacticos indexul în salivă pentru a avea priză când dă următoarea filă a unei cărţi).

Nu ne îndoim niciun moment măcar că dacă, prin absurb, s-ar fi ajuns la un – ferească sfântul – divorţ, lucrurile ar fi decurs super-paşnic, deoarece avem de-a face cu nişte oameni super-rezonabili. Ar fi rămas toată viaţa super-prieteni de familie care să-şi petreacă toată sărbătorile religioase şi familiale laolaltă.

Despărţirea lor ar fi fost o revelaţie pentru toate cunoştinţele care ar fi avut în ei un adevărat super-exemplu şi ar fi descoperit beneficiile – până atunci cu totul necunoscute – ale unui nou nivel într-o relaţie super-emancipată şi semnificativă. Cum nu s-a întâmplat – aproape că ne pare rău că nu am beneficiat de o nouă experienţă super-educativă –, au rămas împreună şi super-fercirea s-a reinstaurat îndată în super-căsnicia lor.

Îmi rămâne numai să presupun că vor avea parte de o bătrâneţe super-liniştită. Cu o super-pensie – atât de la stat cât şi din pilonul II, respectiv III – cu super-experienţe de bătrâni super-bine conservaţi. Decesul – survenit la o vârstă super-înaintată – va fi super-mediatizat, îi vor super-jeli nepoţii. Îi vor aşeza în super-cavouri, cu aer condiţionat, plasmă şi doulby surround. Apoi vor beneficia de super-parastase care să le asigure o existenţă post-mortem super-confortabilă. Dacă nu le permite religia să facă parastase, atunci măcar la super-înmormântare vor participa super-preoţi/pastori care le vor super-elogia destinul lor super. Iar nouă se ne fie de învăţătură de minte.


Responses

  1. un text super-tare!

    • Edi, ce să zic decât că e super că ai intervenit și mai super că apreciezi textul!😉

  2. Am zâmbit tâmp pe tot parcursul său.
    Din ceva motiv ambiguu.

    • Olivia,
      Cool. Poate că motivul nici nu avea legătură cu textul. Ce super, nu?😉

  3. Fantabulos. ^_^

  4. Deși nu știu ce înseamnă, mă declar de acord cu tine.

  5. Am vrut si eu sa zic ‘super-text’, dar mi-a luat-o Edi inainte.🙂

    • Andrei,
      Cum „super” tinde să devină un concept, cred că se pot adăuga tot felul de nuanțe, comparații, grade de comparație. Ne-am putea face chiar un sistem în care totul să se raporteze la reperul „super”. Nu?

  6. o super-poveste cu o super-intavatura-de-minte,dar cu un final cam super-sec. :))

    la mai multe super-articole !

    • simo’,

      Nu înțeleg ce înseamnă, în acest context, „super-sec”. De ce poate fi considerat astfel finalul respectiv?

  7. pai batranetea super-linistita.. si moartea la o varsta super-inaintata. super-inmormantare.. bla bla. macar sfarstitul sa nu e mai fie super😀

  8. sa nu le*

  9. Ca viața să poată fi „super” în ansamblul ei, era musai ca și finalul să se armonizeze cu restul. Felul în care mori spune multe despre felul în care ai trăit. Uitați-vă la sfârșitul unui om, zice și Biblia. Dacă „stricam” sfârșitul, restul devenea aproape inutil.

  10. După primele rânduri am crezut că e o cronică de film american.
    E super-ciudată amplasarea în timp a cronicarului: a făcut, a fost, au decis… presupun că, vor avea, vor participa… Ca şi cum nu ar fi văzut toată producţia (s-a plictisit şi a plecat mai devreme de finalul previzibil). Sau s-a rupt filmul? Există un mit cum că omul nu ar fi niciodată mulţumit cu ceea ce are. Poate pe alte meleaguri… Învăţătura noastră NE minte – multă lume chiar trăieşte filmul ăsta, inclusiv partea cu fericiţi până la super-adâncă bătrâneţe în super-mediocră mizerie. Deşi „super” se condensează mai nou sub formă de maşini în leasing, frigidere, televizoare, home theater, picnic, vacanţă în Turcia şi câte o agapă (cu accent pe ă, din cauza etimologiei) cu cumetrii şi prietenii.

    • agnussstick, avea Flori o vorbă: DA! Ce să mai adaug eu? Doar că mi se pare interesant punctul de vedere al cititorului.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: