Carol I – filmul

Rolul lui Sergiu Nicolaescu în cinematografia perioadei comuniste mi se pare oarecum similar cu cel al lui Păunescu în literatura aceleiaşi epoci. Toleraţi sau promovaţi – cine, oare, o să ne poată spune vreodată adevărul? – amândoi au produs mult, erau populari, nu tot ce au lăsat în urmă e de calitate, dar nici nu trebuie aruncat totul la pubela istoriei. Vorbesc aici de Nicolaescu regizorul, deoarece ca actor nu m-a convins decât când eram pe-a V-a şi am văzut Un comisar acuză. Am fost duşi obligatoriu cu şcoala.

Faptul că un regizor agreat de regimul comunist – altfel nu putea produce zeci de filme – a dovedit un mare apetit pentru istorie mi se pare oleacă suspect. Fiindcă este ştiută pofta tuturor totalitarismelor pentru măsluirea realităţilor istorice sau pentru reinterpretarea lor în cheie ideologică adecvată. Nădăjduiesc (încă) să nu ajungă pruncii viitorului să înveţe istoria după Dacii, Mihai Viteazul, Mircea, Nemuritorii, Pentru patrie etc. Nici să-şi contureze imaginea comunismului urmărind aventurile comisarului Moldovan sau pe cele ale Pistruiatului, fiindcă le-ar deveni deosebit de simpatică „orânduirea socialistă”.

Când am auzit că Nicolaescu va face un film despre viaţa lui Carol I m-a luat îngrijorarea. Mă gândeam că încă un personaj important din istoria acestei ţări urmează să fie ciopârţit, mutilat. După ce am văzut rezultatul, înclin să cred că aveam dreptate, măcar la nivel… estetic. Carol I nu e un film propriu-zis, ci un fel de docu-dramă: pe jumătate documentar, pe jumătate film.Citește mai mult »

Anunțuri

Criza de oameni (1)

Habar nu am dacă ceea ce zicea Boc era populism pur sau nu (cum că moţiunea viza blocarea legii pensiilor). Dar, dacă e adevărat, atunci parlamentarii s-au mişcat exemplar şi şi-au salvat dosul de o pârleală inimaginabilă: diminuarea pensiilor şi tulburarea liniştii de la bătrâneţe.

Cum să faci, domn’le, aşa ceva unui politician care s-a spetit să dea ţării legi şi principii înţelepte? Cum să-l privezi de o pensiuţă grasă când el s-a privat 4-8-12 ani de o viaţă tihnită şi, în schimb, a trebuit să dea interviuri pe la televizor, să locuiască în Bucureşti cu chirie? Sau când, în loc să facă bani cum face tot românu’, s-a sacrificat să asude prin Casa Poporului, fără să aibă şi el voie la oleacă de boutique, acolo, cu care să mai producă un şfanţ? Inadmisibil, într-adevăr.

Dar insist că s-ar putea ca ceea ce spune Boc să fie populism de cea mai joasă speţă. În parte, sunt convins că aşa şi este. Legea asta putea să intre mai demult în dezbatere, să fie scoasă de la naftalină înainte de criza de acum. Dar nici replicile pe care le primeşte de la celelalte partide nu sunt mai breze. Acum, ori s-au tâmpit cu toţii, ori ne cred tâmpiţi pe toţi. Mai există şi a treia variantă: cum interesele le sunt în pericol, s-au panicat şi au început să debiteze orice ca să iasă bine din acest moment.Citește mai mult »

Cine-i ăsta, bă?

Cine-i ăsta, bă? se auzi, din spatele copacilor.
Cine-i ăsta, bă? străbătu ecoul străzile oraşelor.
Dar tu ce treabă ai? Ce vrei să zici?
De ce insişti? şi de unde strigi?
Trebuia să întreb, vezi? Nu prea ştiu eu de ce.
Dar trebuia.

Cine-i ăsta, bă? îmi sună în urechi când am pus piciorul în casă.
Cine-i ăsta, bă? veni spre mine un zvon prin pereţi.
Am scos buletinul şi l-am arătat în toate direcţiile
Cu înfrigurare, cu nepricepere (era prima dată când făceam asta).
Mi-am urlat numele cu voce tare.
Să mă fi cotropit străinii?Citește mai mult »

Un super-destin

Viaţa unui om super nu începe în momentul… eclozării din placenta originară. Nu, ci cu mult înainte. Şi începe de la o super-mamă şi de la un super-tată. Care, după ce s-au întâlnit şi s-au super-iubit, s-au super-încins şi într-o seară super-romantică au… conceput un super-embrion. Nu intrăm în detalii, fiindcă, deşi tot ce am spune este super-decent, n-am vrea să stânjenim totuşi vreun cititor super-pudibond.

Din cauză ca avem de-a face cu o super-mamă, e neîndoios că ea şi-a programat super-bine sarcina. Nici foarte devreme, ca să nu-i afecteze studiile. Nici foarte târziu, ca să n-o prindă menopauza. Super-perfect încât să îmbine în mod super-plăcut maternitatea cu cariera. Minuţiozitatea cu care şi-a pregătit acest eveniment este super-exemplară. A participat la super-cursuri pentru mame şi taţi gravizi. A făcut exerciţii fizice cu profesoare super-calificate (care au învăţat-o cum să dobândească super-mobilitatea şi super-muscultura necesare unei naşteri super-uşoare). A făcut mai multe cure de super-detoxifiere a organismului, pentru ca super-fătul să se dezvolte în condiţii super-sănătoase.

Inclusiv seara super-romantică de care aminteam a fost cu grijă programată. Astfel că viitorii părinţi au apelat la un super-consultant de la un centru de planning familial, care le-a recomandat să facă în aşa fel încât super-bebe să se nască într-un anotimp cu temperatură potrivită. Primăvara prin aprilie sau mai, când nu e super-cald, nici super-frig, astfel încât atmosfera să fie numai super-prielnică pentru proaspătul nou-născut.Citește mai mult »