Cândva încercam să scriu poezie. Acum…
Cocoşii lui Adam
Auzi cocoşii, Petre, îi auzi?
Cum cântă de mama focului?
Degeaba i-am ameninţat…
Mai întâi cu moartea,
Apoi cu viaţa, cu toată viaţa,
Că n-au cedat.
S-au suit în vârful casei să cânte,
După aceea s-au suit în plopi să cânte,
În fagi, în brazi, pe dealuri.
Acum au luat calea munţilor şi de acolo
Vor iar să cânte.
Oamenii nu se mai tem de cocoşi,
Umblă rătăciţi unii de alţii.
Cocoşii umblă în haite,
Nu se mai tem de revărsatul zorilor.
Într-o noapte i-am auzit cântând,
Parc-ar fi fost toţi într-un glas,
Într-un cor.
Iar când şi-au dat drumul
Ai fi zis că urlă lupi hămesiţi
La lună.
Cocoşii se tânguiau de mama focului,
De mama noastră se tânguiau.
A fost o noapte dintr-aia pe care nu mai vrei
Decât s-o uiţi…
Şi nu poţi, nicicum nu poţi.
Îţi venea să-ţi blestemi zilele,
Să-ţi dai duhul, numai să scapi!
Era cu neputinţă…
Of, dacă i-am putea face să tacă,
Să-i tăiem pentru vreo nuntă… ceva…
Un ospăţ.
Altfel ne intră în creier,
Ne invadează conştiinţa,
Ni se preling prin vene ca mâzga lui Adam.
Cu drezina 
A-haha! E foarte Marin Sorescu cu al lui „Noe, ia vino pan’ la gard sa-ti spun o vorba!”
Personal, as spune ca asta e un lucru bun.
Mult bun. Eu rad si la tragic. Tensiunea e surescitanta.
Imi place.
Olivia,
Văd că prinde Sorescu la alde voi… E bine. Olteanu’ ăsta diminuează din scorțoșenia celor care „savurează” poezia și se declară fanii – exclusivi(iști) – lui Nichita Stănescu.
În rest, n-aș ști ce să-ți răspund decât că dacă ai găsit ceva bun e bine. De bine. Și pentru autor și pentru cetitor.
Titlul cred ca ar fi trebuit sa fie „Politicienii din Romania„…..hai ca mai vb..
#Romania Libera
Trebuie să admit că în cheie politică n-am gândit chestia asta. Dar sună interesant. O s-o recitesc să văd ce înțeleg 😉
[…] Lata nu este nici metaforic nesăţios, cum e Ionatan Piroşca, nici satiric (in)curabil, precum Teofil Stanciu. Versul lui are o altă rezonanţă, împăcând imediatul cu absolutul în interogaţia […]
Am recitit-o azi si inca imi place.
Am recomandat-o oleaca. Nu-i bai, nu? Spre lecturare adica.
Olivia,
N-are de ce să fie bai. Dacă mă feream, atunci trebuia să o țiu „la sertar”.
Mulțam de aprecieri.