Postat de: Teofil Stanciu | 06/08/2009

Ne-am tâmpit ?!

Undeva la ţară, un individ a ucis (în chinuri) un cal. Fiţi atenţi la cum este construită „ştirea”, nu la ceea ce spune. Dintr-odată, toate „organele” se sesizează că s-a produs monstruoasa „crimă”. Omul poate fi încadrat la… omor (!?). Într timp, despre tipii care au masacrat un om se vorbeşte aproape cu admiraţie. Ei sunt numai „suspecţi”, pe când ăstalaltu’ e o bestie!

S-au sesizat până şi genialii psihologi care au decretat cu multă competenţă ştiinţifică faptul că minorii care au asistat la acest „deces” (vorbim despre al calului) au nevoie urgentă de terapie serioasă şi îndelungată ca să-şi revină. Am rămas prost când i-am auzit. Adicătelea, toţi străbunii noştri erau nişte traumatizaţi irecuperabili, fiindcă, s-o spunem p-aia dreaptă, ei asistau frecvent la scene de cruzime. Până în urmă cu câteva sute de ani, vânătoarea era cu siguranţă o activitatea foarte sângeroasă.

Copiii din vremea noastră – în afară de cei marcaţi pe viaţă de moartea animalelor, desigur – nu au această problemă absolut deloc. La televizor văd numai îngeraşi plutind pe norişori, jocurile de computer sunt în majoritatea lor de perspicacitate şi complet lipsite de violenţă. Numai sacrificarea unui cal îi poate traumatiza, altfel sunt într-un mediu perfect non-violent.

Mi-e clar că e un gest de cruzime să omori în halul ăla un animal. Dar şi sacrificarea porcului de Crăciun are partea de cruzime aferentă. Nici găinile nu mor fără să se chinuie, nici în ferme, nici la ţară. Dacă ne apucăm să facem terapie după fiecare „omor” de acest fel la care asistăm, oare nu se cheamă că d-abia atunci ne-am ţicnit cu adevărat?

Mă îngrozeşte că aceşti experţi în tratarea traumelor nu fac nimic cu adevărat pentru a stopa violenţa din şcoli, nici pentru a diminua cantitatea de orori din conţinutul ştirilor, nici pentru a limita accesul minorilor la violenţa jocurilor video. Să nu fiu totuşi nedrept cu ei, poate că fac ceva dar la un nivel insesizabil.

Cert e că televiziunile nu se îngrozesc decât atunci când unul îşi bate calul sau mâţa, dar sunt dezinteresate de violenţa zilnică ce se insinuează monoton şi sigur în creierul şi percepţia minorilor şi majorilor. E drept, asta n-are nimic spectaculos. Nu poate deveni ştire tocmai pentru că este un proces lipsit de pusee violente extraordinare. Pe ei îi interesează numai izbucnirile, doar cu astea pot face „ştiri”.

Dacă televiziile astea ne reprezintă înseamnă că ne-am tâmpit ca naţie. Înseamnă că strecurăm ţânţarul şi înghiţim cămila. Dacă nu ne reprezintă, atunci cu siguranţă încearcă ele să ne tâmpească, să ne îndrepte atenţia către amănunte (fie ele oricât de oribile sau condamnabile).

Repet (să fie limpede): consider reprobabil gestul respectivului ţăran. Oricât de greu o duce şi oricâtă nevoie ar avea de mâncare, un cal poate fi ucis şi fără chinuri. Deci nu consider că moartea unui animal este o tragedie atât de mare când este în cumpănă problema supravieţuirii unei familii. Consider, în schimb, exagerată reacţia mediatică şi „de specialitate” într-o chestiune marginală şi minoră, în timp ce un puber obişnuit a asistat la sute de crime ce condimentează mai toate filmele (în numele aşa-zisei verosimilităţi şi de dragul realităţii!) sau „omoară” mii de creaturi în jocuri electronice brutale.

Când e vorba de un incident relativ izolat, sare ţara ca arsă, când e vorba de epidemii (sau pandemii) avem nevoie de „studii” şi de „cercetări” de specialitate, care se întind pe mai mulţi ani, astfel încât sacrificăm fără probleme o generaţie sau două. Numai pentru că „datele colectate nu sunt concludente”. Vor fi, probabil, când ne vom fereca noaptea în case hiper-securizate, iar ziua vom avea patrule pe străzi, din doi în doi paşi. Sunt foarte conştient că e un scenariu apocaliptic ceea ce tocmai am debitat, dar, în condiţiile prezente, cred că numai astfel de „date” ar putea fi „concludente” pentru „specialiştii” spălaţi pe creier de módele ideologice din facultăţi.


Responses

  1. Vitele mari se sacrifica in felul in care a sacrificat omul asta calul. Vorbesc despre sacrificarea animalelor in gospodarii particulare, unde nu exista alte mijloace.
    Asadar, omul a taiat calul asa cum se taie cornutele mari in general etc. Nimic deosebit. Absolut normal.
    Din pacate insa, astazi e un delict sa tai un cal, dar nu si sa-ti lasi copiii flaminzi de mila nu stiu carui cal.
    In plus, e vorba aici de o schimbare de mentalitate: Occidentul ajunge sa asume o cultura leguminoasa. Ar trebui sa inlocuim leul de pe blazoanele nobiliare germanice sau bourul moldovinesc cu patlagica vanata sau cu varza. In rest, sa ne traiasca Europa!

    • Foarte tare partea cu patlagica și varza! Îți dai seama că am putea avea sortimente de varză. Tu de Bruxelles, eu varză roșie…
      Îmi închipui cât de fioros ar fi arătat o flamură care purta pe dânsa însemnul ardeiului iute sau a cepei! Mă întreb cum ar fi procedat cei care ar fi ținut cu tot dinadinsul să aibă orezul pe stindard…
      Mie îmi place fasolea, pot să fac un blazon cu o păstaie? N-o să fie confundată cumva cu mazărea? Ar fi o tragedie pentru mine.

  2. mda…am vazut pe animal planet, emisiunea Animal Police (nu ca m`as uita de obicei)..si era prezentat cu atata mandrie un caz in care politia a facut dreptate: un nenea a intrat 2 ani la puscarie pentru ca nu si`a hranit cei 4 caini de pe langa casa. culmea e ca prezentatorii au specificat ca acel „nenea” nu avea bani de mancare nici pentru el, printre altele..si asta fara nici o jena, or fara ca sa schimbe situatia. DREPTATEA s`a facut, acel om a mers la puscarie.! toti sunt fericiti. maine`poimanie se legalizeaza nu doar casatoria intre homosexuali, ci si zoofilia, de parca am fi toti budisti.! in tot ce vad numa new`age gasesc. o fi bai cu mine`? :))

    • #unu

      Am văzut la un moment dat ceva asemăntor. Am mai scris pe blog despre atitudinea grotescă față de animale. Ceea ce mi se pare aberant e că începe să ți se ceară mai multă responsabilitate în raport cu un animal decât în raporturile dintre oameni. Dacă o să vezi filmul de la care am pornit eu (Beverly Hills Chihuahua), e înfiorător când la final adopția unui animal este prezentată ca un life time commitment! Între timp, căsătoriile tind să devină contracte pe termen determinat!?

  3. Foarte trist, din toate perspectivele…
    Eu vă citesc blogul ocazional, când un stimabil fost coleg de-al meu mă ţine la curent cu noutăţile şi mereu mi se par interesante ideile expuse aici. Deşi, de obicei, rămân doar cu cititul, când vine vorba de animale nu pot să nu mă implic.
    Scurtă prezentare: am 8 pisici şi 3 câini, am avut nenumărate animale printre care broaşte ţestoase, şerpi, arici etc. şi consider o faptă la fel de atroce uciderea unui animal în chinuri la fel ca a unui om. Am înţeles că dvs. nu-l aprobaţi deloc pe ţăran şi mi se pare logic.
    E păcat că televiziunile insistă pe aceste cazuri în detrimentul celor „umane”, până la urmă nu vreau să insinuez că, spiritual vorbind, animalul ar fi superior. De multe ori lumea mă înţelege greşit, n-am ajuns să ţin la animale mai mult ca la oameni, dar dacă avem pretenţia că am evoluat în 2000 de ani, mai ales tehnologic, atunci trebuie să renunţăm la aceste lucruri. Probabil că, mai demult, vânătoarea era ceva firesc, astăzi nu mai este ! De ce? Pentru că avem supermarketuri, industrie a cărnii, practic carnea e peste tot. E democraţie, deci avem magazine şi de toate pe raft. Amuzamente sunt destule, altele decât uciderea unor animale. Care ar fi atunci un argument în favoarea faptei ţăranului? Nici unul… demn de a fi raţional în secolul nostru.

    P.S.: cred că, ProTV cel puţin, acordă o atenţie la fel de mare oamenilor care sunt ucişi. Au căpătat şi o reputaţie, „ştirile horror de la ora 5” în care vedem tot felul de persoane ucise cu toporul, bătrâni violaţi etc.. Nu cred că e o soluţie bună să scoatem violenţa asupra animalelor de pe ecrane; dimpotrivă să-i numim pe aceştia criminali şi pe cei care omoară oamenii mega-criminali şi să le dăm 5, respectiv 50 de ani de puşcărie. Mi s-ar părea foarte eficient şi ni s-ar umple repede toate pentenciarele. Că avem destui în ţară..

    • #Duțu
      Cum îi semnalam și lui „unu”, am mai scris un text despre animale și chiar mi-ar plăcea să am un feedback de la cineva care are animale și ține la ele. O mică paranteză: am crescut cu animale, am avut câini cu care hoinăream noaptea pe grădini, știu să călăresc (și n-am nenorocit niciun cal😉 ). Am și bătut uneori animalele (vite încăpățânate). Deci știu ce înseamnă și să iubești animalel și ce înseamnă să îți descarci nervii – gratuit – asupra lor.
      Aș avea câteva observații la comentariul făcut.
      1. Doar avem pretenția că am evoluat. Tehnologia nu prea are nimic a face nici cu omenia noastră, nici cu cruzimea pe care o manifestăm față de oameni și animale. Sugestia că omul evoluează spre mai bine vine dintr-o zonă a umanismului optimist (care a fost contrazisă vehement de realitățile sec. XX, dar se încăpățânează să-și păstreze idealismul).
      2. Faptul că supermarketurile sunt pline nu garantează accesul general și egal al tuturor la raft. Criteriul de departajare e simplu: banul. Unii vor fi obligați în continuare să ucidă animale cu mâna lor ca să supraviețuiască.
      3. ProTv acordă atenție violenței față de om fără să o condamne, ci o preferă cât mai scabroasă, fiindcă aduce rating, pe când violența față de animale o condamnă vehement. Aceasta este diferența fundamentală. Așa e corect politic în vremea noastră.

  4. Mai multe chestiuni.

    Apropo de comentariul dinainte, nu doar acel post de televiziune are oră de ştiri horror. Verişorul lui cu 1 în capăt le are de la 4. La fel de insuportabile. Şi de… negativ selectate.

    La problema în cauză. Nu că e ilogic că e condamnat un gest (indiferent care!) ca fiind prea sălbatic, prea crud, prea lipsit de omenie, dar difuzezi ştirea cu imagini filmate, ca să vizualizeze tot omu’ cum s-o fi întâmplat mârşăvia? E prea crud ca evenimentul să aibă loc, dar nu e prea crud să fie difuzat la televizor pentru a-l vedea orice copil la o oră atât de accesibilă. Şi nu e primul caz; din păcate nu va fi nici ultimul.

    Altă chestiune. Eram într-un parc pe bancă într-o zi şi au trecut prin faţa mea o haită de câini, care apoi au tot zăbovit şi s-au învârtit în jurul băncii. Le-am adresat de câteva ori invitaţia „marş!”, deşi le-am observat gazda apropiindu-se. Gazda mă înştiinţează că:
    – Nu vă temeţi, au fost hrăniţi bine înainte, staţi liniştită.
    – Nu mă tem, dar nu mi-i plac.
    – Nu, că românul e porcul naţional acuma, aşa se zice.
    – Da, omul valorează mai puţin decât animalul, aşa e…

    Nu ştiu dacă mai e necesar să adaug ceva.🙂 În ultima vreme, e o atitudine generală. Atât de generală, încât eşti considerat lipsit de inimă dacă nu simţi la fel.

    • #Cami,
      Deci… ne-am!

      Da, pertinentă observația cu știrile. Eu zic să faci o plângere că ai fost traumatizată de imaginile transmise de ProTv. Mai în glumă, mai în serios, dacă s-ar găsi cineva (destul de notoriu) care să-i dea în judecată pentru traume psihice, poate chiar s-ar mai curăți știrile de scârboșeniile pe care le transmit. Chiar mi-aș dori foarte mult să văd ProTv-ul sau Antena plătind câteva sute de mii de Euro daune pentru expunerea repatată la imagini traumatizante a telespectatorilor.

  5. Îmi pare rău că anumiţi indivizi care ridică „steagul” iubitorilor de animale se ambalează prea repede în a ataca ideologic pe cineva. De multe ori mă simt prins la mijloc în această chestiune, probabil pentru că încerc prea mult să înţeleg ambele tabere. Părerea mea: nimeni nu e obligat să-i placă animalele. Niciodată n-am impus asta celor din jur. Catastrofa o reprezintă cei care nu le suportă şi trec la fapte – le chinuie, le omoară, mai ales animale care sunt ale altcuiva. Eu am păţit de nenumărate ori, nu are rost să intru în detalii că mă întristează, dar „mi s-a umplut paharul”. Probabil că din această poziţie defensivă în care mă aflu şi eu acuma se nasc anumiţi fanatici (cum s-a mai întâmplat în istorie😀 ) care exagerează până la a deveni la fel de răi ca cei împotriva cărora luptă. Eu am specificat în comentariul meu că nu dau importanţă mai mare animalelor, doar vreau să înceteze cruzimile care nouă ni se par atrocităţi şi unora distracţie.
    Problema asta cu animalele face parte dintr-un set care şi-a făcut intrarea şi pe la noi de când cu uniunea europeană. Suntem din ce în ce mai sufocaţi cu relativismul stupid pe care-l promovează instituţia mai sus menţionată: fiecare are dreptate, nu există valori absolute, noi decidem ce e bine şi ce e rău, poţi face orice atâta timp cât nu-l deranjezi pe cel de lângă tine (lucru pe care tot tu îl stabileşti) … Cum românul este, luat pe ansamblu, prost educat şi nepregătit să înţeleagă subtilităţile (evident excepţiile sunt excluse) sistemului european, crede că poate să-mi omoare mie pisica deoarece el nu le suportă şi, cum le atribuie valoarea zero, nu ţine cont de faptul că pe mine mă afectează şi că eu nu consider animalele un „nimic” ce există printre noi.
    Optimismul este o altă valoare promovată de UE. Doamne fereşte să nu fii optimist, să crezi cumva că mergem într-o direcţie greşită, să nu fii tolerant. Te duc la psiholog şi te etichetează imediat ca fiind deranjat psihic. Considerând asta, eu care mi-am permis să observ, de exemplu, problema cu animalele şi să spun că nu mergem bine am fost criticat de multe ori de oameni care „vor binele societăţii”. Mă întreb frecvent care ar fi acel bine…
    În ceea ce priveşte televiziunile, materialismul lor se simte la tot pasul, doar trăim în epoca în care lucrul cel mai important în viaţă e să faci un munte de bani, nu? Nu urmăresc Antena 1 deoarece nu mă uit mult la TV, iar pentru cât am eu nevoie are grijă ProTV-ul să-mi furnizeze filme şi ştiri suficiente.
    În final, observaţiile aduse comentariului meu au fost bine punctate şi cu fair-play. Mă aşteptam să fiu şi aici „călcat în picioare”, mai ales de stimabilul meu coleg care ar fi luat apărarea d-lui Teofil, cum a mai făcut-o de altfel. Întotdeauna am apreciat părerile expuse frumos, nu băgate pe gâtul celor care citesc.
    Numai bine!

    • Duțu,

      Sper că Darius nu-mi zice d-l Teofil în discuțiile voastre particulare… m-aș simți excesiv de respectat😉

      Aș introduce nuanțe între iubitorii de animale și schigiuitorii de animale. De obicei, într-un interval decent se situează – în această zonă a nuanțelor necesare – țăranii, crescători de animale prin tradiție și prin necesitate. Orice țăran avea, cel puțin într-o vreme, măcar niște găini și o pisică pe lângă casă. Și chiar dacă le tratau mai puțin drăgăstos, sigur nu și le maltratau. Din pricini lesne de sesizat.
      Eu cred că adevărata soluție pe aici pe undeva ar trebui căutată. Omul, în mediul său normal de viață, ar fi de dorit să aibă o casă, pentru a putea păstra legătura (absolut necesară) cu natura, cu concretul pământului. Astfel că animalele au loc pe lângă casa omului, dar afară din ea. Intruziunea animalelor în spațiile intimității umane nu este neapărat un semn de înaltă civilizație, ci pot fi foarte bine simptomele unui rafinament decadent. Am văzut într-un reportaj pe Animal Planet (cred) o familie care dormea în aceeași cameră cu un porc, fiindcă ăla era „pet-ul” lor. E ridicol totuși… Purcica (era femelă) a apucat să se îngrașe zdravăn și, din cauză că sforăia îngrozitor, nimeni nu mai dormea în casă, dar nici n-o dădeau afară. Din punctul meu de vedere, această „iubire” pentru animale are ceva deviant în ea.

      Becali (cu toate ale lui) a sesizat un lucru bun: cine vrea să plângă de mila maidanezilor de pildă, n-are decât să îi ia acasă și să îi țină pe spezele proprii. Dar un să aperi un câine care atacă oameni pe stradă (lucru care mi s-a întâmplat în urmă cu vreun an) cred că e o enormitate, arătând spre aceeași degenerare a umanității contaminată de false afecțiuni pentru regnurile învecinate. O altă relație foarte sănătoasă mi se pare cea dintre cioban și câinele de pază. Se apără reciproc, stăpânul își respectă animalul, dar asta nu înseamnă că îl ține în casă și păzește el singur oile noaptea.

      Nu, omul nu e în slujba animalelor, ci stăpânul lor, care, la nevoie, poate să dispună inclusiv de viața dobitoacelor (așa le numesc traducerile mai vechi ale Bibliei). Omul n-a fost făcut să se închine fățiș sau mai disimulat patrupedelor sau păsărilor, ci să se bucure de ele, să le domine, să se folosească de ceea ce îi pot acestea oferi. Cred că asta-i ordinea firească. Pisica nu e ornamentală în primul rând, nici câinele, pentru asta avem artele. Ele sunt vietăți domesticite în scopuri mai degrabă utilitariste decât estetice. Mă întreb cum trăiau câinii câte 15 ani înainte să se gândească cineva să-i deparaziteze, să-i vaccineze, să le facă baie etc.

      Aici discuțiile între subiectivități sunt complet inutile. La fel de justificat este și cel care vrea să omoare pisica vecinului doar pentru că lui nu-i plac pe cât este și vecinul să țină o pisică (sau un câine) în apartament fără acordul prealabil al locatarilor (cărora le latră în urechi în miez de noapte, cărora le umple părculețul unde ar trebui să se joace copiii de rahați și casa scării de păr). Când problema ajunge să fie disputată de două subiectivități e deja un teren viran unde cel mai puternic se impune cu pumnul. Premisa e complet eronată. Eu cred că trebuie pornit de la om înspre animal, de la omul considerat ființă socială și net superioară animalului. Dar nu se întâmplă așa…

      Iată aici un exemplu de comportament pe care-l consider absolut aberant față de animale!

  6. […] televiziune ne arată încă un mod de a gândi liber. Preocuparea bolnăvicioasă pentru soarta animalelor capătă dimensiuni penibile. Nu atât prin interesul în sine acordat necuvântătoarelor, cât […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: