Anticariat – în Oradea

Chiar dacă, în prezent, cititul este o corvoadă pentru unii, o deprindere demodată pentru alţii sau o pierdere de vreme nelucrativă pentru cei dedicaţi capitalului, nu-mi vine să cred că cititul şi, desigur, scrisul – care trebuie să-l preceadă în ordinea logică a operaţiilor – au apărut doar ca un moft „cultural”. Vechii fenicieni, vechii summerieni, vechii egipteni sau chinezi, toţi au vrut să lase nişte urme descifrabile cu privire la lucrurile care li se păreau semnificative.

Într-o vreme mă gândeam să cercetez de unde vine nevoia omului de a povesti, dispoziţia lui ficţionară, necesitatea de a plăsmui în formă epică. Cred că cele două imperative au obârşie comună, într-o anumită măsură.

Opinez că scrisul ţine de lupta omului cu propria efemeritate, de eternitatea pe care o adulmecă sau vrea să o facă parte a istoriei sale personale. Şi cititul, pe de altă parte, poate fi pus în legătură cu imbolduri multiple: curiozitate (chiar indiscreţie morbidă), dorinţa de putere (cei care stăpâneau taina semnelor grafice aveau un ascendent asupra celorlalţi), respectul pentru strămoşi, reverenţa faţă de zei sau ritualuri, dar şi foamea de cunoaştere, neliniştea sufletească, nevoia de a înţelege marile momente ale vieţii.

Mă opun aşadar ideii că cititul şi scrisul sunt nişte deprinderi capricioase ale câtorva bizari cantonaţi în paseism şi nostalgii elitiste. Cred, mai degrabă, că cele două îndeletniciri ţin de anumite necesităţi ancestrale, iar lipsa lor e o amputare, un handicap afişat ostentativ ca semn de mare emancipare mentală şi comportamentală. Aşa cum moda dictează preeminenţa moralei subiective, de pildă, tot modele impun şi desuetudinea scrisului şi, îndeosebi, a cititului.

E foarte greu, când ai un interes, să faci distincţia între atitudinea gratuită, pledoaria dezinteresată, pe de o parte, şi comportamentul materialist, motivată pecuniar. Tocmai ăsta e acum cazul meu. Dincolo de argumentaţia mea mai mult sau mai puţin convingătoare stă faptul că deschid un anticariat. Din fericire, n-am remuşcări deloc pentru ceea ce am încercat să afirm, din cauză că nu vă pot aduce cu forţa în magazin. Nici nu cred, totodată, că i-aş fi putut covinge prin argumentele mele pe cei dezinteresaţi de lectură. Pe scurt, nu prea am de ce să-mi fac griji.

Pe cei doritori – şi care cunoaşteţi „cazierul” fostului Anticariat Narnia din Oradea – vă poftesc să reveniţi. De data asta la altă adresă: str. Primăriei, nr. 64/1, undeva pe partea stângă a străzii – cum se merge dinspre Centru – aproape de Biserica Emanuel. Cu toate că vechea echipă e oleacă modificată, vom încerca să ne păstrăm „năravurile” cunoscute, dar nu excludem şi deprinderea unora noi. Dacă enteresul o dictează…

Marea inaugurare va avea loc luni, 3 august, de la ora 10. Fără panglică şi fără şampanie – n-am mai avut bani şi pentru astea, dar dacă aduceţi careva cele necesare pentru un pentru un pahar de vorbă, ne „sacrificăm”. Sper că nu mă luaţi în serios. Veniţi numai cu bani de cumpărături. Sau veniţi să priviţi, să vă „spălaţi ochii” cum se zice prin Bihor. N-avem taxă de intrare.

Există deja un blog al anticariatului, pe care, la vremea potrivită, îl voi face de cunoscut.

Fie că v-aţi pus problema originii şi importanţei cititului, fie că ştiţi pur şi simplu că vă place să citiţi sau că nu vă place, dar sunteţi curioşi, sunteţi bineveniţi oricând îţi vrea. Întrebările, reclamaţiile, înjurăturile şi complimentele se primesc pe toate canalele disponibile. A, da, există şi o adresă de email a anticariatului (de la care, unii dintre dumneavoastră aţi primit deja – dacă n-a intrat la spam – un prim email care anunţa aceeaşi poveste): anticariat.oradea [a-rond] gmail [punct] com.

Anunțuri

8 gânduri despre “Anticariat – în Oradea

    • #Sam
      Mulțam de imposibila ta urare.

      #Ambasadorul
      Dacă sunteți prin Oradea (sau treceți p-aici) vă poftesc să beneficiați de pe urma ideii. Mulțumesc și de urare. Doamne-ajută!

  1. stimate domnule daca aveti ceva carti de fotbal si vreti sa le vindeti sunt amator ,cu conditia sa mi le comunicati.petrache 0723 855121 orange si 0314 019 774 RDS fara prefix.va multumesc

  2. Cred ca scrisul a aparut din necesitate, negustorii antici au fost cei care l-au „inventat” in primul rand fiindca nu se mai puteau baza numai pe contracte verbale, ci era nevoie de o confirmare scrisa a intelegerilor lor, pe urma devenise tot mai riscant sa calatoreasca pe distante mari cu aur si alte lucruri pretioase la ei, asa ca au adoptat un sistem asemanator cecului la purtator de astazi: un pergament pe care era scris cat aur trebuia sa ridice negustorul din cetatea sa natala de la persoana cu care cel care cumpara avea o intelegere. Daca nu ma inseala memoria, Pierre Vernant in „Mit si gandire in Grecia antica” abordeaza si acest aspect.

  3. Doresc sa cumpar cartile :
    1.”Viata cotidiana in Oradea interbelica”,Editura Primus Oradea, aparuta in 2010 ,autor Corneliu Craciun.
    2.Un Veac de Lunina ,Editura Muzeului Trii Crisurilor Oradea ,aparuta in 2003 ,autor coordonator Aurel Chiriac
    .
    Va rog sa-mi comunicati daca pote fi cumparate cartile ,cu plata prin ramburs.

    Florian Hepeş

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s