Postat de: Teofil Stanciu | 28/07/2009

Harry – „tatăl” lui Mazăre

În urmă cu vreo 4-5 ani, prinţul Harry era surprins de presă într-un costum de SS-ist, cu prilejul unui bal mascat sau ceva de genul ăsta. Poate că acum altfel aş socoti lucrurile, dar gândurile care mi-au trecut atunci prin cap mă pun încă pe gânduri.

Între timp mi-am dat seama că de acelaşi embargo ar trebui să se „bucure” şi însemnele comuniste, care sunt însă mult mai bine tolerate de procesul digestiv social. E chiar cool să fii oleacă maoist, să vorbeşti admirativ despre Marx (cum face Bucurenci, de pildă) ori măcar să porţi un tricou cu Che Guevara „antiimperialistul”.

Mazăre al nostru e unul dintre produsele de serie de apariţia cărora mă temeam la vremea când îl înfieram pe Harry. E un fel de imitaţie chinezeasă a teribilismului princiar de atunci. Ironia face că teribilistul de acum – care pare să-şi trăiască destul de tardiv adolescenţa – este de stânga; şi, după spusele lui, s-a trezit pur şi simplu într-o uniformă cu însemnele extremei drepte. Extremişti din toate ţările, uimiţi-vă!

Iată ce ziceam despre Harry:

Prinţul Harry şi svastica noastră

E grav, oare, că un posibil viitor rege al Marii Britanii a fost fotografiat purtând o svastică? E grav că a fost fotografiat sau e grav că purta svastică?

Aş putea încerca să discut subiectul dreptului la intimitate, drept pe care consider că îl are orice personalitate, oricât de publică ar fi ea – iertată-mi fie exprimarea. E clar că paparazzi există şi îşi fac meseria cum se pricep mai bine. Ar încăpea o discuţie cu privire la moralitatea unei astfel de profesii şi deontologia aferentă, dar e un subiect ce ţine, poate, de experţii moralităţii presei (or fi existând?).

E grav că Harry purta svastică!

Pentru că este cu totul imposibil ca un tânăr cu educaţia lui să nu fi auzit până acum ce a însemnat svastica pentru Europa şi pentru milioanele de oameni din lagăre. Şi, cu toate că ştia asta, şi-a permis să glumească, să se grozăvească. Teribilism, ar putea spune îngăduitor un domn de vârsta a treia, o să-i treacă.

Doar că eu nu îmi permit să fiu îngăduitor. Fac parte din generaţia lui Harry, personaj care, în timp, ar putea deveni un actor destul de important în istorie. Dar nu pentru asta mă neliniştesc. Ştiu prea bine că prerogativele regelui în Marea Britanie sunt reduse. Şi chiar dacă s-ar schimba asta…

Ce mă îngrijorează este faptul că el trăieşte pur şi simplu în spiritul generaţiei sale. Şi al generaţiei mele.

Mă îngrijorează că se poate glumi pe orice subiect, că istoria şi ororile ei au devenit o mare băşcălie. Că viaţa poate fi luată în derâdere şi i se poate zâmbi ironic în faţă. Că nu mai există Dumnezeu, sau destin, sau soartă, că ne suntem singuri stăpâni. Şi de aici, se deduce imediat că putem face orice.

Mă îngrijorează impotenţa afectivă. Şi că, iubirea, spre exemplu, tinde să se transforme în chestiune de bani, schimb de salivă şi prezervativ. Că după cutremurul din Asia, au existat oameni care, fiind în zonă, puteau să vorbească despre cum s-au distrat când au „vizitat triburile de aborigeni”.

Mă îngrijorează că, dacă vreau să exemplific sentimente nobile, îmi vin în minte filme sau cărţi şi nu realităţi. Că, de câte ori am încercat să fiu curajos, mi-am dat seama că nu-mi iese, că nu ştiu exact cum. Că e greu să fiu patriot într-o ţară unde ai de ales între vadimi şi cinici. Că onoarea se leagă tot mai tare de profit şi loialitatea a devenit o capră de muls. Că oamenii care muncesc cu responsabilitate sunt „tocilari” – (în şcoală) apreciaţi de câte un profesor care trăieşte între ideile proprii – sau fraieri, la locul de muncă pentru că nu ştiu să beneficieze, să se „descurce”.

Mă îngrijorează că tot mai puţini cred că dracu’ există, şi asta nu în urma unor opţiuni conştiente, ci din ignoranţă şi indiferenţă.
Mă îngrijorează că Harry nu e un caz izolat. Că svastica o poate purta cu uşurinţă toată generaţia mea şi cele mai tinere care ne urmează. Că în clasa a V-a un copil desenează svastici şi le arată colegilor ca pe o mare realizare.

Că svastica e o jucărie, că lumea e un teren de joacă şi că noi suntem copii retardaţi afectiv şi axiologic, convinşi că orice e permis, că orice însemnă orice. Şi că ne credem stăpâni pe tot ce (credem că) există.

Harry purta svastica noastră, dar nu pentru că îi urăşte pe evrei, ci pentru că nu mai ştie prea bine ce înseamnă a urî, ce înseamnă a iubi, ce înseamnă a suferi, ce înseamnă a respecta, ce înseamnă a fi demn… Pentru că toate aceste cuvinte mari şi tari – fără ghilimele şi lipsite de conotaţii peiorative – nu-şi mai au semnificatul corespunzător. Că s-au autonomizat, într-un gest autoreflexiv, şi „virtualizat”, prin raportarea la o realitate fictivă.

Mereu se afirmă că trăim într-o lume caragialiană – şi gândul ne zboară la conducători, politicieni etc. Eu insist să cred că e vorba de o lume postcaragialiană din care a dispărut şi ridicola “onoare de familist” şi caraghiosul triunghi amoros (despre care am învăţat la şcoală) unde măcar doi tot se iubeau, pentru că ne-am exhibat de tot ce ne încătuşa manifestarea.

Dar mai cred şi că viaţa se răzbună, cred – mecanicist – că anumite comportamente sunt, pe termen lung, autodistructive. Cred că destinul, soarta sau legile naturii şi vieţii pot trage aprige şuturi în fund luminatei şi exhibatei generaţii din care fac parte. Cred că dacă te îmbeţi zdravăn, trebuie să-ţi asumi şi mahmureala de a doua zi. E legea firii. Cred că dacă tai toate livezile astăzi, anul viitor nu vei avea fructe. Pe cale de consecinţă agricolă.

Dar mulţi harry nu mai cred astfel.

Şi de asta mă îngrijorez.


Responses

  1. Teofile, de multe lucruri te ingrijorezi tu🙂
    Maria si-a ales partea cea buna
    Pe mine ma ingrijoreaza pesimismul tau.
    Faptul ca Harry (nu neaparat printul) poarta svastica in CIUDA bunului simt e dovada ca exista notiunea de bun simt inca si ca are acelasi semn (+).
    Rau va fi daca prin reducere la absurd vom avea 6 miliarde de Harries. Desi atunci ar trebui re-definita complet legea morala din noi pentru ca nu am mai avea repere.
    Separa, please cele doua categorii:exceptiile mazarichesti (adulti dati in mintea copiilor) de regulile harricesti (copii la granita majoratului)

  2. Sam,

    Cred că bunul-simț e „condamnat” să existe atâta vreme cât va mai exista și măcar un apologet al lui. Mă îngrijorează însă lipsa de reacția la aceste tipuri de manifestări. De reacție de… bun-simț. Una dintre ele ar fi și „lasă-l, mă, că o să-i treacă”. Din păcate, sunt mai mari șansele să auzi o replică de tipul: „ce-i așa grav că a făcut asta?”

    Am separat gestul adolescentului de cel al „întârziatului” atunci când, ironic, l-am numit pe ăl mai tânăr tatăl ăluia mai bătrân. E penibil că i se poate aplica lui Mazăre niște constatări valabile pentru un imberb.

  3. Scuze ai dreptate. In graba de a citi textul nu am sesizat ironia din titlu.

    In ce priveste lipsa de reactie eu sunt adeptul indiferentei care ucide parca mai eficient decat publicitatea (chiar si negativa) care poate obosi la un moment dat publicul de unde reactia : ‘ei si?’ e un fel de a spune : ‘de acord ca e rau dar am probleme mai grave decat Mazarichea’

    Publicitate i s-a facut si lui Vadim care daca ar fi fost cunoscut doar din Romania Mare ar fi fost parlamentar de Crevedia azi.

    My advice (nesolicitat, sorry) e sa revenim la povestea Martei si Mariei.
    PS. Tocmai am realizat ca Isus nu critica persoane ci atitudini.
    Persoanele , inclusiv cele de care vorbesti sunt semeni cazuti intr-o dunga care ar putea reveni daca ar fi ignorati. Cu o conditie: sa fie promovati in schimb cei sanatosi.

    Nu acuz pentru ca eu sunt la fel de indispus de ce aud ca e prin tara. Doar ca la distanta fiind mi-e mai usor sa recomand indiferenta🙂

  4. Aș putea, mergând pe o analogie, să zic că atunci când organismul nu mai luptă cu infecția, deci când nu se irită, nu face febră, ci o tratează cu „indiferență” e un semn de rău augur.

    Sper să greșesc, dar mă cam tem că puțini oameni înțeleg ceea ce e bine numai privind la calități. Prea mi se pare că unii au nevoie să li se spună că anumite lucruri trebuie luate în seamă. De altă parte, la câtă blazare există, probabil că gestul meu e cam inutil. Însă această blazare se manifestă și în raport cu oamenii sau gesturile de calitate.

    Fără să mă înalț singur pe vreo culme a spiritualității, aș remarca și eu că nu prea m-am oprit la aceste „accidente”, ci la contextele lor și la atitudinile unor categorii. Nu pot să îi evit cu totul pe indivizi (poate și fiindcă modernitatea ni i-a aruncat în față în toată atomizarea ființei lor). Dar, după câte m-a dus mintea și puterea, n-am dorit să mă opresc – în ceea ce am scris – la om, ci am încercat să obțin prin intermediul insului particular o imagine asupra unei trăsături definitorii.

    E adevărat, de altă parte, și ce zici despre publicitatea (chiar dacă e critică). Dar ideea care stă în spatele acestui clișeu (cred că pot să-i zic clișeu) ar putea fi una perversă, dacă bine înțeleg eu: un individ nu se mai sinchisește dacă ajunge bine sau rău în atenție atâta vreme cât captează atenția. Nu prea pot fi de acord. Atâta vreme cât faptele lui vădesc anumite năravuri nocive, cred că trebuie să reacționez, altfel, prin indiferență, mă tem să nu devin complice. În general, mă raportez la chestii deja devenite notorii, deci nu cred că i-aș putea spori audiența lui… hitleristul de la malul mării.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: