Harry – „tatăl” lui Mazăre

În urmă cu vreo 4-5 ani, prinţul Harry era surprins de presă într-un costum de SS-ist, cu prilejul unui bal mascat sau ceva de genul ăsta. Poate că acum altfel aş socoti lucrurile, dar gândurile care mi-au trecut atunci prin cap mă pun încă pe gânduri.

Între timp mi-am dat seama că de acelaşi embargo ar trebui să se „bucure” şi însemnele comuniste, care sunt însă mult mai bine tolerate de procesul digestiv social. E chiar cool să fii oleacă maoist, să vorbeşti admirativ despre Marx (cum face Bucurenci, de pildă) ori măcar să porţi un tricou cu Che Guevara „antiimperialistul”.

Mazăre al nostru e unul dintre produsele de serie de apariţia cărora mă temeam la vremea când îl înfieram pe Harry. E un fel de imitaţie chinezeasă a teribilismului princiar de atunci. Ironia face că teribilistul de acum – care pare să-şi trăiască destul de tardiv adolescenţa – este de stânga; şi, după spusele lui, s-a trezit pur şi simplu într-o uniformă cu însemnele extremei drepte. Extremişti din toate ţările, uimiţi-vă!

Iată ce ziceam despre Harry:

Prinţul Harry şi svastica noastră

E grav, oare, că un posibil viitor rege al Marii Britanii a fost fotografiat purtând o svastică? E grav că a fost fotografiat sau e grav că purta svastică?

Aş putea încerca să discut subiectul dreptului la intimitate, drept pe care consider că îl are orice personalitate, oricât de publică ar fi ea – iertată-mi fie exprimarea. E clar că paparazzi există şi îşi fac meseria cum se pricep mai bine. Ar încăpea o discuţie cu privire la moralitatea unei astfel de profesii şi deontologia aferentă, dar e un subiect ce ţine, poate, de experţii moralităţii presei (or fi existând?).

Citește mai mult »

Reclame