Postat de: Teofil Stanciu | 14/07/2009

Fenomenul Piteşti (după o idee de A.S. Makarenko)

Citez in extenso din penultimul număr al revistei Dilemateca, nişte lucruri interesante despre Friedrich Engels:

„«Comunistul cu redingotă» era un capitalist cu o avere consistentă din care împreună cu prietenul său [Marx] se înfrupta în timp ce scriau despre moartea inevitabilă a capitalismului. «Engels şi-a păstrat aparenţele burgheze delimitând cu precizie viaţa sa de capitalist de viaţa sa de comunist. Industriaşul german cu redingotă şi-a cumpărat încă o casă la Manchester unde a instalat-o pe înflăcărata sa amantă irlandeză, Mary Burns, şi tot acolo îi găzduia pe tovarăşii săi socialişti… Industriaşii din nord ştiau că el e ‘roşu’, dar Engels era discret cu privire la activitatea lui politică şi sexuală şi a evitat ostracizarea socială. După 1869, când fraţii Ermen (parteneri de afaceri, n.r.) i-au cumpărat acţiunile şi l-au eliminat din firmă, s-a mutat la Londra unde şi-a sporit averea prin investiţii judicioase. Era unul dintre acei rentieri care tăiau cupoane, categorie constant dispreţuită şi batjocorită de el şi de prietenul său Karl Marx în pamfletele lor» (Robert Service – Times, 26 aprilie). Deloc sensibil la situaţia muncitorilor manciurieni trudind pe salarii de mizerie pentru fabricile lui, Engels era convins că el şi prietenul lui merită cele mai bune condiţii materiale în timp ce elaborează teoria comunismului.”

Să nu-ţi vină să-ţi iei câmpii când constaţi că ăştia se mulţumeau cu un joc intelectual, iar comuniştii practicanţi şi habotnici se zbăteau să inoculeze tuturor cu ghioaga ideile marxiste?

Poate cea mai cruntă aplicaţie a teoriei comuniste o reprezintă „reeducarea” de la Piteşti, începută în 1949. Contrastul între comunismul pe care l-au experimentat deţinuţii politici de acolo şi viaţa plăcută a celor care au debitat această molimă este infiorător.

Din cauza contextului religios în care am crescut şi în care mereu se căutau potriviri, coincidenţe, interpretări care să justifice fuga de lume, izolarea, am început – ca reacţie probabil – să ignor teoriile conspiraţiei şi obsesiile moştenite. Totuşi, citind – cu mare întârziere! – cartea lui Ierunca, Fenomenul Piteşti, n-am putut scăpa de evidenţa faptului că torturile au avut un pronunţat caracter anticreştin. Începând cu data la care au debutat şi culminând cu parodierea unor evenimente christice. Nu voi intra în amănunte, deoarece există mai multe site-uri dedicate special acestui experiment macabru (vedeţi aici şi aici sau documentele unui simpozion cu această temă). Pentru cei mai receptivi la mesajele video, există pe youtube un episod al Memorialului durerii, dedicat acestui moment (vedeţi că sunt mai multe părţi).

Nu ştiu de ce trăiesc cu impresia stranie că planul lui Ţurcanu, menit să înfrângă rezistenţa morală a studenţilor încarceraţi la Piteşti, a reuşit după şaizeci de ani (anul acesta se „aniversează” – de Sfântul Nicolae – fix şase decenii de atunci). Nu în sensul său dur, în care omul trebuia să devină atât de neom încât să înceapă să-i tortureze pe alţii după ce el însuşi a clacat psihic şi a trecut prin toate etapele reeducării. E vorba de un sens mai subtil, mai rafinat. Lăsând la o parte tortura – cruntă şi care nu trebuie sub nicio formă uitată sau minimalizată – ceea ce încercau ucenicii lui Makarenko era să smulgă din mintea şi caracterul tinerilor legătura cu trecutul, pe de o parte, şi idealurile sau reperele morale, pe de altă parte. Să-i transforme în nişte brute egoiste, lipsite de rădăcini, incapabile să gândească pe cont propriu.

Tipul de lume visat de reeducatori – şi acum mă refer la cei care s-au angajat voluntar în chestia asta – capătă contur dinaintea noastră. Mărturisesc că acesta a fost cel mai straniu sentiment care mă însoţea pe parcursul lecturii: că, adică, trăiesc tocmai sub zodia efectelor acelei reeducări. Şi că această spălare generalizată a creierului n-a fost rodul comunismului, ci este clamată, mai ales în prezent, ca valoare culturală universală.

Categoric, sunt cam vag şi cam catastrofic când afirm una ca asta. Dar, după cum ziceam, descriu aici un sentiment, o stare sufletească destul de greu de captat ca fapt concret şi chiar mai greu de susţinut cu probe.

Ce-mi întăreşte cumva acest simţământ este faptul că cel puţin unul dintre reeducatorii de la Piteşti a fost în stare să-şi revină. A devenit chiar preot creştin ulterior. E vorba de părintele Gheorghe Calciu(-Dumitreasa). Omul care a cedat sub tortură s-a întors la ceea ce lepădase, iar asta se petrecea încă în puşcărie. Mă întreb însă la ce se mai pot întoarce oamenii care azi renunţă fără luptă la repere morale, care n-au alt ideal decât supravieţuirea proprie, care n-au istorie, fiindcă nu-i interesează. Dar iar s-ar putea să fiu cam prăpăstios văzând totul atât de înnegurat.

Totuşi, cartea aceasta, scrisă de Ierunca, sau oricare dintre celelalte mărturii despre Piteşti ar trebui să devină bibliografie obligatorie în şcoală. Motivul este următorul: să vadă fiecare tânăr cam ce înseamnă un sistem totalitar. E adevărat că, pe lângă filmele de la Hollywood, în care un dement taie oameni cu drujba sau inventează tot felul de torturi rafinate, Ţurcanu pare un copil prost. Ar crăpa probabil de furie că n-a descoperit el primul toate torturile posibile. Dar Ţurcanu ar şti foarte bine un lucru: alea de la cinema şi televizor sunt trucate, pe când el lucra direct pe trupul viu şi cald al victimei.

Nouă însă – iar nu pot scăpa de impresia că suntem bine spălaţi pe creier – trebuie să ni se prezinte situaţia cât mai impresionant ca s-o mai luăm în seamă. După atâtea filme horror, ne-am obişnuit cu tortura. Aproape că nici nu mai facem distincţie între realitate şi ficţiune până în momentul în care realitatea ne atinge personal. Ne oripilăm cu adevărat numai când oroarea atinge cote înalte sau se află în imediata noastră vecinătate.

Revin la ideea anterioară ca să-i dau o tuşă mai groasă. Orice tânăr ar trebui să ştie ce poate aduce cu sine un sistem totalitar. Am auzit atât oameni tineri cât şi dintre cei de vârsta a doua – care ştiu binişor ce înseamnă comunismul – invocând ca soluţie pentru momentul de faţă o „mână de fier”, chiar o dictatură. Mi se pare inadmisibil ca un om întreg la cap să ajungă la asemenea concluzii. Să prefere să-şi amaneteze libertatea pentru a obţine pedepsirea unor jigodii politice (chiar dacă există și excepții, oamenii nu mai iau seama la ele). Nu mă pot gândi la altceva decât că respectivii sunt în deplină ignoranţă faţă de ororile comuniste în momentul în care îşi lasă mintea să fantazeze într-o asemenea direcţie bolnavă.

Când te simţi atât de justiţiar consider că n-ai voie să uiţi tocmai chinurile pe care nişte nevinovaţi le-au îndurat într-un sistem similar celui pe care îl propui sau îl susţii. Puterea conferită unui singur individ şi sporirea discreţionară a autorităţii organismelor de represiune şi control sunt bolovanul care, odată urnit, nimeni nu ştie când şi unde se va opri. În orice moment se poate ajunge la un alt experiment precum cel de la Piteşti.


Responses

  1. […] Fenomenul Piteşti (după o idee de A.S. Makarenko) […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: