Postat de: Teofil Stanciu | 29/06/2009

Moartea lui Matei Călinescu

Astăzi a fost înmormântat Matei Călinescu. Îi sunt îndatorat într-un anume sens. Unii ştiti că blogul pe care l-am abandonat cu ceva vreme în urmă se chema recitirea. Cel care a teoretizat acest concept într-o carte a fost tocmai Matei Călinescu.

A făcut parte din ciudata şi nefericita generaţie care, marcată de experienţa războiului în copilărie, a trăit experienţa stalinizării la adolescenţă. Nici ascendenţele genealogice nu arătau prea grozav în cazul lui, fiind – pe linei maternă – unul dintre strănepoţii lui Bolintineanu şi totodată nepotul boierului Ștefan Vulcănescu. Dintre prietenii lui, poate cei mai interesanţi (pentru privitorul exterior) sunt Nichita Stănescu şi Ion Vianu. Dacă e să dăm crezare confesiunilor lui Călinescu, el este cel care l-a iniţiat pe Nichita Stănescu în marea poezie, la care poetul n-avea acces tocmai din pricina stalinizării învăţământului. A fost martor şi la consacrarea oficială a tânărului poet când, într-un cenaclu „de casă”, Ion Barbu se arată entuziasmat de-a dreptul de poemele tânărului Nichita Stănescu.

Ion Vianu, dincolo de prietenia de o viaţă şi de calitatea sa umană şi culturală, a fost şi cel care l-a introdus pe M. Călinescu în anturajul marelui Tudor Vianu (tatăl său), căruia viitorul comparatist a ajuns ulterior să-i fie asistent la catedra de literatură comparată. Ce şi-ar fi putut dori mai mult un tânăr filolog aspirant decât contactul nemijlocit cu unul dintre cei mai importanţi dascăli ai vremii şi accesul la imensa lui bibliotecă?

Plecat în 1973 cu o bursă Fulbright în Statele Unite, cere azil politic şi rămâne să predea la Indiana University din Bloomington, de unde se și pensionează. A fost unul dintre teoreticienii posmodernismului pe care, într-o cunoscută carte publicată în 1987, îl consideră a cincea faţă a modernităţii. Ulterior va reveni asupra subiectului într-o carte scrisă în colaborare cu Douwe Fokkema. Scrierea teorică din care spuneam că am preluat termenul de recitire este: A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii.

Deşi m-am folosit de mai multe dintre cărţile sau și articolele lui Matei Călinescu, mi-a rămas în memorie mai degrabă pentru altceva. Îi plăcea foarte mult un alt Matei – Caragiale. Fapt pentru care i-a şi dedicat acestuia un eseu. Asta m-a surprins, fiindcă alţii sunt scriitori preferaţi, îndeobşte, de către exegeţi.

Dar cartea cu care îl voi ţine minte mereu pe Matei Călinescu este Portretul lui M. Aici teoreticianul e mult mai puţin prezent, fiindcă vorbeşte tatăl despre fiul său care a suferit de autism toată viaţa, adică până la 26 de ani. E vorba de rememorarea cathartică a unei suferinţe necontenite, marcată de scurte perioade de speranţă, dar şi de momente de bucurie familială.

Pe coperta a IV-a, autorul mărturiseşte:

N-am numărat zilele, dar întâmplarea a făcut ca în cea de-a patruzecea să mă simt împăcat cu durerea mea, înseninat în tristeţe. A rămas această meditaţie despre viaţa lui, dar şi despre acea parte din viaţa mea în care m-am străduit să înţeleg enigma întrupată de el. Enigma n-am înţeles-o, dar am înţeles altceva: că el a fost, aşa cum a fost şi continuă să fie pentru mine, un dar.

Cartea poate părea unora o vivisecţie sau o scanare neîndurătoare a unei existenţe umane. Nu ştiu. Dar, cum zice autorul, s-ar putea să folosească unora, tocmai din cauză că el s-a căznit să observe, să analizeze, să înţeleagă.


Responses

  1. Prezentarea ta facuta conceptului de re-citire m-a facut si pe mine sa ma leg de blogurile tale.
    M-ai facut din nou curios cu „Portretul lui M.”.
    Mi-ar face placere sa citesc o prezentare mai detaliata a cartii daca ai timp candva.
    Thanks anyway

  2. Sam,
    Ar trebui – că tot veni vorba – să o recitesc.🙂
    Dar nu ar fi o mare problema din cauză că mi-a plăcut. În orice caz, din câte îmi amintesc, n-am terminat-o la vremea respectivă, din mai multe pricini. Dat fiind faptul că nu mai este de vânzare, să știi că mă gândesc la o prezentare.

    E interesant ce zici despre „recitire”. Nu m-am gândit că asta ar putea constitui un motiv de interes pentru (re)cititori.

  3. 🙂.
    Eu ma pricep destul de putin la literatura. In schimb mie mi-a placut mult „Fetele modernitatii”.
    M-a durut disparitia lui

    • #g b

      Într-adevăr, Fețele modernității nu e o carte pentru adresata doar celor interesați de literatură, ci oamenilor care încearcă să aibă o înțelegere asupra istoriei recente a mentalităților. N-o fi neapărat normă, dar e o carte de referință.

  4. […] Moartea lui Matei Călinescu […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: