Postat de: Teofil Stanciu | 17/05/2009

Before the Sunrise

O poveste frumos spusă. Același basm străvechi cu un el și o ea care nu ajung unul la altul decât după ce are loc o metamorfoză.

S-ar putea ca pentru unii să fie mult mai important aici semnul acestei transformări. Că adică flacără ia forma tenebrelor. Eu aș insista că e important că există calea, că se poate trece dintr-o parte în alta, între lumi aparent completamente incompatibile. Că e biruită aparenta predestinare (dublă). Dacă „turnul cu ceas” face trimitere la necesitatea asumării unui dat, a soartei, aici aș zice că e vorba de libertatea îngăduită în interiorul limitelor propriei existențe.

Ceea ce face umbra respectivă e o nebunie, e o imposibilitate, e un scandal. Tocmai de aceea e frumos.  Suferă, se sperie, pleacă, dar nu poate uita, rămâne stigmatizată, poartă cu sine semnul unei întâlniri determinante. O umbră care ajunge să iubească lumina, dar o poate întâlni numai când lumina devine umbră.

Nu uitați să aveți boxele pornite ca să ascultați și muzica. Apropo, vă sună cunoscut primele note din coloana sonoră?

Notă: inițial am descoperit filmul aici.


Responses

  1. Interesant e ca lumina a devenit umbra involuntar in urma unui act guvernat de ratiuni exterioare ei.
    Ratiunea ei de a fi oricare ar fi fost pana la intalnirea cu Celalalt a devenit unirea destinului cu El.
    Lumina sau umbra, importanta a ramas doar re-unirea.

    PS. Unde ar incapea in religie atata relativism?

  2. Mie mi se pare că esența religiei e tocmai asumarea păcatului de Cel fără păcat. Adică participarea lui Dumnezeu la ceea ce Îi este, într-un sens, cel mai străin: omul păcătos. Un „compromis” mai mare nici că se putea.
    Religia are absoluturi, dar nu cred că sunt atât de numeroase pe cât ne fac unii să credem. Există însă culmi spirituale, dar astea nu mai sunt absoluturi, ci doar pilde care ne slujesc ca mărturie că există loc de mult urcuș.

    Da, m-am întrebat și eu dacă nu era mai interesant filmul fără „forțele exterioare”, dacă era cumva eliminat din poveste omul care stinge lumina. O să mă mai gândesc la asta, fiindcă n-am un răspuns.

  3. Subiectul acestui articol vizeazã modul în care DGLR ar fi util elevilor ºi, se subînþelege, profesorilor care predau literatura în ºcoalã, mai cu seamã la nivelul ciclului liceal. Asta, bineînþeles, dacã plecãm de la o premisã absolut necesarã: aceea cã apariþia dicþionarului s-a fãcut remarcatã cel puþin în Bucureºti, cãci de provincie (ºi nu mã refer la marile oraºe) e aproape inutil sã vorbim. Încã. Nu cred cã mã înºel dacã spun cã profesorii care au auzit sau l-au vãzut nu sînt prea mulþi. De cumpãrat nici nu se mai pune problema. ªi, nu-i aºa, la ce bun? – ar spune mulþi dintre ei, cu o voce care nu mai e a lor, ci una de roboþel prins fãrã de scãpare în maºinãria scîrþîitoare a învãþãmîntului. La ce bun, de vreme ce multe articole din DGLR – cele care îi vizeazã pe autorii de manual – fac o concurenþã destul de proastã cãrþilor de comentarii de care piaþa geme ºi în care textele, indiferent cã sînt în prozã sau în versuri, sînt mult mai bine „povestite”, iar datele bio-bibliografice, mult mai sintetice, ne scutesc de amãnunte supãrãtoare într-un univers de informaþie ºcolarã ºi aºa supraîncãrcat.

  4. mie filmul mi se pare, s-ar putea sa gresesc, pur si simplu fals..iar identificarea sau intrebuintarea unor simboluri nu justifica si nu certifica nimic in planul valorii artisitice..

  5. Teofil,
    Eu am vazut cele doua personaje ca avand aceleasi sanse in fata destinului deci comparabile cu doua fiinte umane. Celalalt este aproapele meu. De aici intrebarea mea de la urma. Pana unde merge de fapt sacrificiul de sine?

    Paul,
    E adevarat ca pare un film cu „mesaj” si posibil ca asta e intentia autorului. Simplitatea lui in schimb mi-a permis sa speculez si sa „deviez” pe tema mea preferata.
    Cat despre arta nimic nu mi se pare mai inutil decat alaturarea cuvantului „valoare”.

    • Sam,
      Nu știu să-ți răspund la asta. Aș zice… dacă e vorba de sacrificiu de sine, merge până acolo unde sinele dispare (într-un sens), până ce omul nu mai trăiește prin sine și pentru sine. Probabil că tocmai am zis niște enormități sub raport filosofic (ontologic). Dar ia afirmațiile în sensul larg. Oricum, e doar o tentativă de răspuns. Cel mai onest ar fi poate să zic că n-am ajuns niciodată până acolo și, în consecință, nu prea știu.

  6. hai sa vedem cum se produce intalnirea dintre doi oameni..eu nu cred ca se poate produce asa. Iar schimbul de replici dintre ei este lipsit de ingeniozitate, masinal. Doi oameni, atunci cand se intalnesc prima dat nu discuta asa! E un intreg ritual de provocare a celuilalt, un joc nesfarsit de complex, la finalul caruia abia daca culegi doua-trei informatii despre unul sau despre altul.
    Ei o fac ca si cand ar fi constienti ca nu au decat o zi, ca si-ar fi fost familiari de mult timp.
    De asta e fals.

  7. În acest sens, sunt de acord cu tine.

    Mă întreb însă dacă poate fi privit acest episod numai ca o structură schematizată (poate căzută puțin în romanțiozitatea specifică filmelor de duzină) a unei întâlniri determinante.

  8. foarte frumoasa poveste. sa mai gasesti asa ceva!! :))

    • După cum se vede, părerile sunt împărțite. O să încerc să țin cont de ele întrucâtva. Nu pot nici să le ignor, nici să le iau în întregime de bune. Altfel aș fi nevoit să mă dedublez. Paul zicea că e artificial, tu zici că e bun, Sam îl interpreta într-un fel, eu într-altul…

  9. Sînteţi orădean? Vă invităm la un concert de Lăută renascentistă, instrumentul care apare cel mai des în mîinile îngerilor în iconografia religioasă medievală, instrumentul la care “s-au convertit” Sting și Jan Akkerman.

    Concertul va avea loc luni, 22 iunie, la ora 18.00, în Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea, ora 18.00, (vis-a-vis de Selgros).

    Va concerta Caius Hera, lutenist timişorean, unul dintre puţinii lutenişti români, care s-a perfecţionat la Schola Cantorum Basiliensis. Caius Hera cîntă la lăută barocă, vihuela, lăută renascentistă, viola da gamba. Instrumentele pe care cîntă sînt construite de Gyorgy Lorinczi, unul dintre puținii luthieri care construiește lăute.

    Intrarea este liberă!

    Vă aşteptăm cu drag!

    Dacă acest mesaj este considerat invaziv, nedorit, spamant, vă cerem scuze!

    http://mariuscruceru.ro/2009/06/15/de-pus-in-agenda-concert-caius-hera-la-oradea/


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: