Călătorie pe mare cu Zori-de-zi. FILMUL

În urmă cu câteva luni, Bruce L. Edwards anunţa pe C.S. Lewis & Inklings Resource Blog că Disney a renunţat la producţia celui de-al treilea film din serie (Călătorie pe mare cu Zori-de-zi) – e vorba de volumul 5 din Cronici. Dacă e să dăm crezare autorului blogului, nici nu-i aşa mare paguba în sine. Obiecţiile pe care le aduce Edwards la Prinţul Caspian sunt numeroase. Dacă mi se permite o părere de profan, nici eu n-am fost încântat de realizarea filmului. Idila dintre Caspian şi Susan, de pildă, vine cu totul gratuit şi într-un obositor elan hollywoodian de a întina orice atinge.

Vestea interesantă e că, potrivit variety.com, cei de la Walden Media (deţinătorii drepturilor cinematografice pentru Cronicile din Narnia) au reuşit să parafeze o înţelegere cu Twentieth Century Fox pentru realizarea filmului. Pelicula se pare că va fi lansată în decembrie 2010, momentul ales ţinând de strategia de marketing.

Călătorie pe mare cu Zori-de-zi a fost volumul care mi-a plăcut (iniţial) cel mai mult dintre cele şapte. La această aventură nu mai participă fraţii mai mari (Peter şi Susan), ci doar cei mici (Edmund şi Lucy), dar îl iau şi pe nesuferitul lor văr Eustace. Intrarea în Narnia se produce de această dată prin tabloul din dormitor.

Îmi amintesc de fantastica Mare-de-pe-Urmă şi de misterioasa fiică a lui Ramandu. Comun rămâne personajul Caspian, nedreptăţit de scenariştii filmului anterior, care chiar îi poartă numele. Sunt foarte curios în ce fel vor reuşi noii scenarişti să-l salveze şi mai ales dacă vor fi interesaţi să revină la fidelitatea faţă de carte. Nu mă aştept la o fidelitate literală, ci la una care să surprindă spiritul scrierilor lui Lewis. Să nu le transforme în love-stories de duzină, să nu le trivializeze de dragul „principiilor” industriei cinematografice şi de foame de profit.

Anunțuri

3 gânduri despre “Călătorie pe mare cu Zori-de-zi. FILMUL

  1. „Să nu le transforme în love-stories de duzină, să nu le trivializeze de dragul „principiilor” industriei cinematografice şi de foame de profit.” – asta s-a intamplat cu „Beowulf”, productia animata. Doar ca nu l-au trivializat numai, ci i-au inversat de-a dreptul semnul: in timp ce eroul medieval avea o puternica dimensiune crestina, cu tot ce implica lucrul asta, cel hollywoodian e un deznadajduit luciferic, incapabil de a iesi din si de a se ierta pentru propriile pacate. Nu stiu cum de nu a protestat nimeni la o asemenea enormitate. Hristos e subtil anulat ca un zeu subminant al, culmea!, tot ceea ce aveau mai bun in ei eroii pagani (evident, tot principii crestine, de fapt), iar, la sfarsit, nu Binele, ci Raul invinge. Fara a avea cine stie ce obsesie a unei conspiratii, reinterpretarea asta penibila e un atac pe cat de perfid (la nivel implicativ, vociferant, nu manifest), pe atat de constient la adresa crestinismului.

  2. Păi, e clar că în ultimul timp Iuda e mai cool. Și că Baraba are mai mult sex-appeal. Tot ce e bun e plat și plicitisitor.
    Mie îmi pare că neputința oamenilor de a pătrunde bogăția binelui a lăsat impresia că răul e mai promițător (sub raport epic) și poate chiar e. Dar se desfășoară de-a latul, pe orizontală. Iar din pricina faptului că ne e mult mai familiar răul decât binele, rezonăm mai prompt la rău, și scenariștii îl cunosc mai temeinic.
    Binele e considerat mai mereu tezist, fals, pe când răul dă impresia de autentic, de misterios etc.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s