Postat de: Teofil Stanciu | 04/05/2009

Ben-Oni cel viteaz

Nu ştiu cine e sus-numitul Ben-Oni. Dar dacă ceea ce zice ziarul e adevărat, apoi e destul de nasol. Am mai auzit de cazuri similare (vezi promisiunea făcută, tot potrivit ziarelor, de mai-marele CJ Bihor aceluiaşi partid). Printr-o asemenea promisiune riscantă, domnul potenţial viitor parlamentar european s-a vârât într-o dilemă morală destul de serioasă. Din câte înţeleg eu, există trei posibilităţi.

1. Dacă realmente crede că evanghelicii îl vor vota în virtutea solidarităţii de grup înseamnă că are o concepţie destul de rudimentară şi de reducţionistă cu privire la coreligionarii săi. Îi consideră o turmă manipulabilă şi incapabilă să gândească decât după comanda oficială. Nu mizează pe discernământul lor, ci mai degrabă pe reacţia emoţională a acestora, pe o empatie politică şi confesională. Nu-i creditează nici măcar cu opţiuni politice proprii. Din punctul lui de vedere, evanghelicii nu aleg între dreapta şi stânga, ci între alţii şi cei de-ai lor. Iar cum Ben-Oni se declară evanghelic, musai îl va vota toată suflarea evanghelică ce abia îşi aşteaptă candidatul. 2. Dacă nu crede în ceea ce (se pare că) spune, atunci îi minte deliberat pe colegii săi de partid. Le vinde gogoşi ca să se facă parlamentar. Nu ştiu ce-ar mai fi de adăugat în acest caz. 3. Deşi mi se părea că există doar două variante, după un moment mai îndelung de gândire, am mai descoperit una. E, de fapt, o nuanţare a primei variante. S-ar putea ca candidatul să ştie că au trecut vremurile romantice când se vota din instict de turmă, dar mizează pe acea parte a bisericilor evanghelice care încă mai păstrează oarecare supunere politică faţă de ceea ce dictează (discret) cel de la amvon. Speră că aceste voturi îi vor fi suficiente. Regăsesc prea puţin spirit creştinesc în oricare dintre cele trei variante.

Regăsesc însă reflexe de minoritar defavorizat care îşi caută drepturile în reprezentarea politică. Fie şi asta. Dar atunci alegerea lui Ben-Oni va fi ori un fapt firesc, aproape inevitabil, ori un eveniment determinat ideologic. Ca opţiunile electoratului să se îndrepte în mod natural către el, ar trebui, în opinia mea, ca politicianul să fie un lider recunoscut, să aibă nişte fapte care să-l recomande, să se înfăţişeze ca întruchipare a unor aşteptări. Dar cred că la întrebarea „cine este Ben-Oni?” cei mai mulţi şi-ar solicita neuronii descumpăniţi şi uşor stânjeniţi. Cei cu ţinere de minte mai bună, ar crede că e vorba de una dintre întrebările alea cu dichis pe teme biblice şi ar zâmbi satisfăcuţi că ştiu că-i fiul mai mic al lui Iacov.

Tare mă tem, aşadar, că acest nume nu spune nimănui nimic decât dacă este raportat la contextul ideologic. Abia atunci el începe să însemne ceva. Dar pentru ideologii nu contează adevărul, nici persoana, ci cauza. Ar fi şi greu să ne convingă d-l Ben-Oni că luptă pentru principiile evanghelice (i.e. biblice!) într-un partid politic cu destule figuri sinistre şi cu destule idei ce ridică serioase probleme etice. Se va prezenta, presupun, pledând pentru necesitatea apărării cauzei evanghelice. Or asta e prea puţin. Ar trebui să se vadă de undeva şi vrednicia apărătorului.

Cu toate acestea, dacă e să judecăm după CJ-ul din Bihor, s-ar putea ca metoda să funcţioneze. Chiar dacă nici eu, nici alţii ca mine nu-l vor vota pe Ben-Oni, unii vor merge cuminţi să-l voteze ca să existe şi un „pocăit” în Parlamentul European. Nu zic că-i rău. Dar parcă aş prefera totuşi pe cineva care nu se raportează la cei pe care îi numeşte „fraţi” şi „surori” ca la o mulţime fără creier, fără discernământ. Aş prefera parcă un om care să mă convingă că merită votul, nu să se laude la partid, arogant şi sigur pe sine, că aduce 500.000 de voturi, ca şi cum deja le-ar fi obţinut. O persoană care îşi respectă coreligionarii şi refuză să-i trateze ca pe o masă de manevră. Cineva care chiar prin felul în care îşi câştigă voturile refuză să se conformeze matricii politice româneşti în care votanţii sunt prostimea ce trebuie să-i susţină strălucitul dumisale şezut (nu mă refer la un şezut anume, ci la cel tipologic, de politician).

Nu am niciun drept să chestionez motivaţiile lui Ben-Oni Ardelean, care, de altfel, ar putea să fie cu totul onorabile. Dar cred că am obligaţia să încerc să înţeleg mesajul pe care îl transmite şi să trag nişte concluzii. E, în fond, un semn de minim interes faţă de mesajele politice care ni se furnizează.


Responses

  1. http://www.blogger.com/profile/00383159970043216018
    Doamne, cata dreptate aveai acolo! Nu ma pot abtine sa nu citez: „Cert e că obiceiul mi-a rămas şi, din când în când, mă trezesc, iar, voluntar” – chiar asa, dar daca-ti face bine da-i ‘nainte Teofile maica!

    • Enap,

      Lămurește-mă. În ce fel? Ce să-mi facă bine?

  2. #Mircia,

    Comentariul dvs. e plin de acuze, care nu prea pot fi probate. Articolele la care faceți trimitere nu incriminează automat candidatul. E adevărat că l-am criticat, dar pentru felul în care am recepționat mesajul transmis de dumnealui (sub rezerva că textul ar putea sau nu să fie autentic în ziar).
    Nu sunt, e clar, fan al lui Ben-Oni, dar atâta vreme cât nu am acces la informațiile pe care vă bazați ofensiva, cenzurez comentariul dvs.

  3. Ma refeream la voluntariat, omul nu-ti este cunoscut si nici „turma” din interior (banuiesc) si atunci, voluntariatul sau datu’ cu parerea poate deveni „batut de campi”. Chiar excluzi posibilitatea ca acea turma sa aibe interese care sa ceara o actiune in zona politica: mai ales acum cand prezenta slaba la vot in Romania da posibilitatea ca o minoritate sa influienteze semnificativ rezultatele?

  4. E o problemă mult mai complicată. Nu exclud, dar nici nu doresc cu orice preț. Iar dacă tot se întâmplă, aș prefera să se desfășoare după alte rețete. Putem discuta acest subiect. Iar turma o cunosc în limitele locurilor pe care le frecventez (sau le-am frecventat) și vreau să scape această turmă de manipulatori, fie ei voluntari sau naivi. Și dacă tot i se spune cât de valoroasă e să fie și tratată ca atare, să fie respectată ca o turmă care poate gândi pe cont propriu. Atât doresc de la Ben-Oni sau oricare alt candidat. Nu am nimic personal cu el ca personaj, poate fi chiar onorabil, simpatic etc (tocmai de aceea am și cenzurat un mesaj care îi pune destul de multe chestii în cârcă și îi contestă orice merite), dar am încercat să pricep ce ar putea însemna respectiva declarație. Asta am înțeles eu. Accept să fiu contrazis cu argumente. Dacă aș fi avut ocazia, asta i-aș fi spus și în față. În ultimă instanță, i-aș fi făcut un serviciu: avea posibilitatea să răspundă unui „obraznic” al turmei…

  5. Draga Teofil,
    Felicitari pentru acest text. M-a ispitit si pe mine sa scriu despre acest subiect, dar apoi am renuntat, caci am fost aproape sigur ca aceasta strategema penelista va esua. Si, slava Domnului, nu le-a iesit.
    Sper sa fie ultima asemenea incercare penibila de a inregimenta voturile evanghelicilor.
    Observ ca se comenteaza acerb pe ‘unele bloguri’ subiectul promisiunilor (pomenilor) electorale facute de unii si altii evanghelicilor. Si al nelegitimitatii acestor implicari.
    Daca n-as sti cine sunt cei care formuleaza aceste critici si cum s-au vindut ei insisi altor interese, e drept, nu de aici, ci de dincolo de ocean, mai ca as fi de acord cu ei. Stiind insa cine sunt si cu ce arme lupta, sunt suspicios.
    Sa ma ierte Dumnezeu daca gresesc, dar ma tem ca avem de-a face cui aceeasi disputa ridicola intre Bucuresti ce cealalta ‘partida’, mai ingusta…
    „Tara arde si baba se piaptana cu lautari’, spune un pitoresc proverb romanesc.
    Cred ca acest proverb se potriveste tuturor celor care s-au lasat cumparati, cu RONi sau USDs in combinatii ieftine, mai mult sau mai putin politice.
    Ma tem ca va trebui sa asteptam o alta generatie de lideri ca sa ajungem cit de cit la normalitate. Cei mai batrini ca mine si cei din generatia mea suntem prea tarati de comunism.
    Eu as propune sa iesim cu totii la pensie si sa ne crestem nepotii. Va garantez ca pierderile ar fi mult mai mici decit raminerea in continuare in activitate. Ca sa nu mai vorbim de folosul nepotilor.

  6. #Danuț M

    Comentariul dumneavoastră vine tocmai după un episod interesant, în care mi se reproșa atitudinea mea critică față de candidat.
    Mărturisesc că nu am idee pe unde și de ce au circulat RONii sau USDs, ca să vă citez. Intenția mea, după cum ați remarcat, era să sancționez faptul că mi se cerea să votez în funcție de un criteriu colateral, în ultimă instanță, competenței politice sau de altă natură. Sau asta am înțeles eu că mi s-ar cere.

    Cel mai important lucru din comentariul dvs nu este că îmi dați dreptate (lucru pe care nu-l ignor și care are utilitatea lui), ci încheierea. Poate, la un moment dat și cu permisiunea dvs, aș încerca să comentez aceste rânduri admirabile, din punctul meu de vedere.
    Aș adăuga acum că, din nefericire, ceea ce a făcut o parte din generația dvs pentru fii și nepoți a fost să îi alinieze docili ca să poată fi conduși mai ușor. Nenorocirea e, consider, că acest model se perpetuează și copiii cad în erorile părinților. Nu sunt un paricid, nu vreau să tai tot ce-i vechi și să-mi reneg părinții (nici la propriu, nici la figurat), dar vreau neapărat o distanță critică față de ei. Într-un fel, sunteți cel care deschide drumul către această distanță critică și către relație autentică (în lumina adevărului, adică) între generații.

  7. Subiectul BOA (Ben Oni Ardelean, aici si in continuare) m-a preocupat si pe mine intr-o buna masura. Aveam ceva simpatii liberale si de multe ori la vot aceste simpatii m-au determinat sa votez cu liberalii. Alteori, anumite fapte/persoane din lumea liberala m-au contrariat si am preferat sa dau votul altor partide, de obicei din partea dreapta a spectrului politic.
    BOA, ca si alti confrati din politica romaneasca, fac o greseala fundamentala: considera ca intrand pe lista unor partide politice de la noi ei se vor putea manifesta ca reprezentanti ai „evanghelicilor”. In fapt, ei vor face exact politica partidelor care i-au adapostit in listele/sinul lor, in caz contrar aratindu-le usa.
    A doua greseala este opinia pe care o au cum ca evanghelicii ar fi un fel de microbisti intr-o competitie religioasa nationala: un fel de ultrasi religiosi care isi aduleaza echipa/reprezentatul lor politic, oricare ar fi prestatia lui. Ca apartenenta lor declarata la o grupare evanghelica poate compensa orice gafa, orice prostie comisa, orice compromis. Cum remarca cineva, se spune adesea printre evanghelici ca un pocait prost e mai bun decat cel mai bun nepocait. Oare?
    Evanghelicii nostrii implicati politic (ar fi vreo noua zece, dupa cum zice BOA) ar face bine sa se lepede degraba de aceste idei gresite despre fratii lor, daca nu vor sa fie lepadati ei insisi. Si nu este vorba doar de cei din pnl, ci si de cei din pdl, psd, pc, prm, poate chiar si udmr.

    • #Cristi B.
      Nu mă raliez abrevierii, dar, în rest, n-am nimic de comentat sau adăugat. Decât poate: deci nu mi s-a părut numai mie?! Poate dacă aud ei – cei 9-10 – că suntem totuși „mai mulți” (că de la trei în sus așa se poate spune, nu?) care am observat că parcă ceva scârție, vor lua aminte… cu timpul.

  8. Si ar mai fi ceva: politicienii nostri evanghelici cred ca daca Wurmbrand a coagulat voturile pocaitilor din tara si diaspora in celebrul top al celor mai buni romani, si domniilor lor vor putea face acelasi lucru, ignorind faptul ca in comparatie cu RW, ei sunt niste mucosi.

  9. Să mai adaug atunci și eu ceva…

    Am susținut la vremea respectivă că pe Wurmbrand ar fi bine să-l voteze cei care cu adevărat îl apreciază, iar nu toți cei care vor să-și facă reclamă propriei confesiuni pe spinarea acestui creștin uriaș. Și rămân la această părere. Fiindcă mulți l-au votat fără să fi citit măcar un rând din scrierile lui și aproape fără să știe ce a făcut (în afară de faptul că după ce a revenit în țară, umbla prin biserici evanghelice să predice, deși era lutheran ca apartenență oficială).

  10. Nu stiu daca intelegeti exact demersul in care sunt implicat deja de ceva vreme impreuna cu ceilalti crestini practicanti din Romania. Sub nici o forma nu este unul prin care doresc vreo pozitie sau avere, ci este unul in care caut sa influentez sau sa stopez orice proiect care ar putea dauna intereselor perceptelor biblice. Am intrat in aceasta batalie din dorinta sincera de a putea fi o voce crestina autentica in scena publica, indiferent de nivelul la care activez.

    Cat priveste obiectiile pe care le aduceti, vreau sa fac cateva precizari:

    1. Relatia mea cu pastorul Dugulescu NU a implicat nimic financiar. NU am primit, nici nu mi s-a oferit vreun dolar/leu din partea dumnealui. Am crescut in biserica din Hateg, unde era pastor. Cand era in Parlamentul Romaniei, eram doar un student, fara sa fi fost niciodata in SUA cu dansul…sau sa fi avut vreun proiect comun in toata activitatea dumnealui. Mi-a cerut [doar] sa ii scriu la ultima sa carte un cuvant inainte, ceea ce am facut. L-am considerat in permanentza un om care a indraznit sa fie o voce crestina, asadar am respectat acest aspect in ciuda multor acuzatii care i s-au adus.

    2. Referitor la „averea” mea, dati-mi voie sa va spun ca mi-as dori sa ajung asa cum ma prezentati. De ce? Fiindca as putea sa fiu mult mai folositor in toate proiectele crestine. De fapt, cu intentia aceasta am inceput in 2004 sa investesc in [sectorul] imobiliar, foarte putinii bani cat am avut si am reusit sa [mai] primesc din partea unor prieteni care m-au ajutat in acest start. Nu am ajuns bogat, sub nici o forma miliardar, nici cel putin milionar [in euro/dollari]. Tot ce este trecut in foia mea de avere sunt terenuri [situate] la sat si cateva constructii, plus locuinta personala, o casa mica si modesta in Timisoara. Daca piata nu ar fi blocata total acum, fiindca toate acestea practic nu au valoare [acum], cred ca s-ar putea vinde totul la maxim cateva sute mii (probabil 4 sute de mii) euro. Oricum, ca sa fiu foarte sincer, am inceput aceste investitii pentru a putea sa nu depind financiar de cineva, iar mai mult sa pot ajuta proiectele crestine. Lucrul acesta l-am facut permanent, fapt ce se poate de altfel verifica.

    Salarul meu de cadru universitar l-am donat in permanentza, iar toate deplasarile in interesul proiectelor crestine mi le-am sustinut singur. Am putut sa nu fiu o povara ci o binecuvantare pentru altii.

    Am sustinut si sustin familii sarace, diverse proiecte si conferinte, studenti, orfani, etc.

    Tot ce afirm se poate verifica. Am un trai decent si ma bucur ca pot fi de folos acelora care au nevoie de mine.

    3. Intrarea [mea] in viata politica nu este motivata de altceva decat de dorinta sincera de a putea influenta in bine deciziile ce se iau. Am avut permanent o atitudine crestina in toate luarile de pozitie. Chiar daca uneori presa a denaturat afirmatiile mele (iar apoi au fost preluate de unii drept neadevaruri). De cand am intrat in acesta arena am reusit sa opresc multe demersuri sau atitudini impotriva principiilor biblice.

    Totodata am demostrat o buna practica (marturie) in fatza celorlalti, ceea ce a demonstrat ca poti avea demnitate si principii biblice, fara a te compromite.

    Cred ca politica nu este nici corupta, nici necorupta, ci asa cum o fac actorii politici. Daca cei care intra in scena sunt oameni care mint, fura, insala, manipuleaza, etc, vom avea o politica caracteristica lor. Daca vom trimite oameni integrii, demni, morali, cu respect pentru oameni, crestini practicanti, atunci sunt sanse ca sa putem schimba ceva in Romania.

    Am incercat sa fiu o voce, de multe ori singular, a perceptelor biblice autentice. Am luat atitudine publica impotriva:

    a. propriului meu partid/guvern [PNL], cand am organizat demersuri (vizite la cel mai inalt nivel pentru a obtine suport din partea Depatamentului de Stat al SUA, Congres si Senat, SUA, cancelarii europene, etc), iar mai apoi marsul de protest impotriva legii cultelor.

    In tot acest timp am fost puternic amenintat, urmarit de Securitate si monitorizat permanent, iar toti imi sugerau ca asta este din partea mea o o sinucidere politica.

    De atunci sunt permanent hartuit de vechii exponenti ai regimului comunist.

    b. impotriva legii prostitutiei (initiata de dep. Vasile Blaga (PDL), tinuta insa „la sertar” de ex-ministrul (PNL) Cristian David – fiu de pastor, in urma discutiei cu el –
    Iar acum vor din nou, guvernantii [PDL-PSD/PCR] sa o aprobe in Parlament.,

    c. impotriva legalizarii drogurilor usoare (initiativa EBA, familia presedintelui Basescu);

    d. impotriva legalizarii incestului (la initiativa PSD – PDL, si a guvernului actual), care nu vor sa urmeze calea legala a dezbaterii publice, si apoi parlamentare, ci vor asumarea raspunderii guvernamentale imediate – ce incalca orice regula de bun simt si legala in Romania). Chiar acum (cand va scriu) am primit un SMS prin care sunt sesizat ca Prim-Ministrul Emil Boc a spus ca maine (miercuri), guvernul isi va asuma raspunderea pe aceste coduri.

    Nu stiu ce se mai poate face, dar sunt socat de dezintegrarea morala a factorilor de decizie din Romania;

    e. Impotriva discriminarii crestinilor care pe nedrept au fost atacati sau discreditati;

    f. Impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale sau chiar parteneriatelor civile intre [mono-sexuali]. In ultima vreme am avut discutii serioase cu toti colegii mei de partid [PNL], care au fost atrasi in cursa acceptarii unor astfel de practici. Majoritatea colegilor au inteles, au promis o schimbare de atitudine, ceea ce cred ca este important. Cred in schimbare, dar este nevoie de implicare pentru a o putea avea, atat pe taram eclesial si in afara. Presedintele PNL Crin Antonescu a avut intotdeauna o pozitie foarte conservatoare, crestina, in aceste probleme; in discutiile pe care le-am avut m-a asigurat ca va ramane langa aceste principii.

    Toate acestea fiindca doresc sa raman integru, demn si moral. Indiferent de costul care trebuie sa il platesc, de denigrari si marginalizari, voi continua sa fiu crestin practicant, autentic, responsabil in fatza provocarilor cotidiene cu care ne confruntam ca societate post-crestina. Stiu ca nu sunt inteles de multi, dar vreau sa demonstrez prin viata mea ca implinesc perceptele biblice si sa promovez principii sanatoase pentru societatea contemporana.
    Inclusiv in acest demers al meu politic recent toate fortele vechiului regim au actionat puternic impotriva mea. Asta fiindca nu au reusit sa ma ingenuncheze, sa ma faca un agent al raului. Asa cum se poate vedea, inca au o putere fantastica in Romania, drept dovada scorul electoral (la limita, doar sa nu pot eu intra in Parlamentul European).

    Voi continua lupta cu speranta si credinta in Dumnezeu!
    Va scriu acest e-mail pentru clarificare, fiindca eu cred ca din dezinformarea unora ati actionat si nu din rea credinta.

    Sa dea Dumnezeu sa putem scapa odata de toti acei factori care lupta impotriva intereselor principiilor sanatoase, morale, ale societatii noastre.
    Doamne ajuta!

    Cu respect,
    Ben-Oni Ardelean

    • Stimate d-le Ben-Oni Ardelean,

      Am aprobat comentariul (de fapt, luarea de poziție) dvs, fiindca mi se pare normal să existe dialog chiar dacă „pe contre”.
      Dar, ca să fiu concis, nu mi-ați răspuns mie. Textul meu nu conține referiri la legăturile cu Petru Dugulescu sau la banii dvs. Deduc de aici că a e vorba mai degrabă de o dezmințire – care vizează pe altcineva – decât de o replică dată textului meu.

      În cazul în care mai reveniți pe-aici, țin să precizez că altele erau problemele ridicate de mine și tot la alea mă limitez. A încercat cineva să intre cu un comentariu care se pretează mult mai bine răspunsului dat de dvs, dar l-am „cenzurat” tocmai pentru că sunt informații imposibil de verificat. Personal cred că orice compromis moral e o problemă personală și, eventual, una de imagine. Dar nu am competența și nici intenția să o judec chiar dacă ar fi reală (nu presupusă).

      Ce criticam eu era o atitudine – repet: dacă e adevărată declarația din Cotidianul – în care regăseam ceva din suficiența ușor arogantă pe care am văzut-o de prea multe ori la liderii generației de care făcea vorbire d-l Danuț M. Acel „știu eu ce aveți nevoie mai bine decât voi înșivă”. Dacă am greșit, aștept să fiu contrazis. Am încercat doar să decriptez puțin afirmațiile dvs citate de ziarul amintit.

      În ce mă privește, ca alegător evanghelic de rând, nu consider că interesele îmi sunt reprezentate doar dacă am un ales în parlament. Fiindcă nu consider că există o morală evanghelică mai creștină decât altele, iar la nivel de stat, e și riscant să se interzică băuturile alcoolice, de pildă. Am divagat puțin doar ca să conturez un cadru. Până una-alta, în Parlamentul României a fost un creștin extraordinar precum Ioan Alexandru, militant înfocat și vocal împotriva avortului, dar care n-a reușit să stopeze epidemia de avorturi, nici să impună vreo inițiativă legislativă de anvergură în acest sens. N-o zic spre denigrarea lui, ci e un contraargument la ceea ce mi se zicea mereu că „trebuie să aibă și evanghelicii un om în Parlament”. Eu cred că evanghelicii trebuie să aibă oameni care să nu abdice de la principiile lor în fiecare domeniu. Iar politica e doar o chestie între altele, atâta că-i cu mai multă vizibilitate.
      Cred, de asemenea, că apartenența religioasă și convingerile politice nu trebuiesc suprapuse (și cu niciun chip identificate, fiindcă devin prilej de josnică manipulare), altfel se poate ajunge la raționamente de genul: „dacă votezi cu liberalii, faci voia lui Dumnezeu, dacă votezi cu oricine altcineva, faci o lucrare demonică”. De aceea cred că independența de cugetare și acțiune politică a evanghelicului trebuie respectată și, mai ales!, încurajată. Aici e punctul în care, chemarea dvs la vot în favoarea propriei candidaturi vine în contradicție cu libertatea (chiar dacă discret și rafinat). Evanghelicii, după cum sigur știți, sunt o comunitate cu un pronunțat sentiment de vinovăție și, în consecință, cu potențial de manipulare destul de dezvoltat. Or, cu asemenea grupări, prudența trebuie să fie dublă, tocmai pentru a le dezvolta capacitatea de a-și folosi înțelept libertatea.
      Asta am vrut să spun, de asta v-am criticat.

      Luați-o ca pe un semn de bunăvoință din partea unui alegător care s-a distanțat destul de mult de politică și care nu mai crede în cuvintele politicienilor. Ați văzut prea bine care e nivelul interesului general pentru vot. Faptul că v-am disecat spusele e din pricină că v-am acordat un oarecare credit.

      PS: Nădăjduiesc că nu agreați cu punctul de vedere (destul de răspândit între evanghelici) care susține că orice critică a diabolică și orice critic e un individ răuvoitor. În cazul în care ați crede asta, orice dialog ar fi superfluu.

  11. […] Ben-Oni Ardelean: Precizări By Alin Cristea https://drezina.wordpress.com/2009/05/04/ben-oni-cel-viteaz/#comment-378 […]

  12. Intru pentru prima data in “blogareala” alegerilor, post-europarlamentare, dat fiind faptul ca nu am avut timpul, nici nu am considerat ca este oportuna vreo interventie. Probabil, se considera ca intervin pentru a-mi proteja imaginea sau a face campanie, ceea ce nu ii asa. Asa cum evident ati constatat, nu v-am raspuns la obiectiile dv., textul aprobat a fost postat sub numele meu de John Pop (care scrie sub mai multe nume si pseudonime: Stanescu Mircia, baptistul de servici, etc…ori este “Ofiter FBI”, “Observator pentru drepturile omului al Departamentul de Stat, ba “Rev.”, etc…ma abtin de la comentarii, stim cu totii cine este…). Textul a fost preluat dintr-o conversatie privata, pe care ulterior a trimis-o la multi ministrii, mitropoliti, pastori, consilieri, etc, sau postat pe diverse site-uri sau blog-uri. Intentia mea a fost de a raspunde obiectiilor punctuale ridicate intr-o conversatie privata. Postarea acesteia insa nu ma deranjaza, asta fiindca doresc sa fiu transparent si sincer in toata activitatea pe care o desfasor. Ca sa fiu clar de la inceput, in momentul in care am intrat in viata publica mi-am asumat responsabilitati si riscuri (cum ar fi riscul de a fi atacat pe nedrept, de a fi pictat in multe culori, etc).
    Vis-à-vis de observatiile dumneavoastra am cateva obiectii:
    1. Procedura: fiind persoana publica, puteam fi contactat oricand (datele mele de contact sunt publice, atat e-mail cat si telefon), inainte de a fi atacat sau suspectat. Asta fiindca oricine isi da cu parearea in “piata publica”, pentru a fi credibil trebuie sa dea dovada ca stie ce spune. Ziaristic sau blogeristic este lipsit de profesionalism sa preiei “barfe” fara sa le prelucrezi. Puteam fi intrebat, confirmam sau infirmam, iar apoi dezbaterea avea un temei al afirmatiilor pe care se putea dezvolta. Tot la procedura, in aceiasi argumentare morala, ma astept la o procedura crestina, biblica. Deci, tot trebuia sa fiu contactat.
    2. Fond: oamenii mari discuta idei, cei mici despre persoane. Operarea cu ipoteze, barfe si zvonuri, nu doar creaza confuzie, dar este tipic diversiunilor securiste, atunci cand discutia este in jurul unei persoane. Facand abstractie de procedura, total lipsita de profesionalism si crestinism, problemele ridicate sunt deopotriva si preocuparea mea. Consider ca dezbaterea de idei este foarte benefica cand aceasta se desfasoara in termenii respectului fata de oameni, bazandu-se pe arguementele ideilor, fiind deopotriva constructiva si avand ca finalitate imbunatatirea calitatii vietii (fie ca vorbim dpdv crestin sau uman). Intr-o astfel de dezbatere sunt dispus sa ma angrenez. Altfel, am pierde vremea.

    Iata raspunsul meu la obiectiile ridicate:

    In primul rand vreau sa ma refer la ziar:
    1. Ziaristul a “facut stirea”, adica a produs un subiect vandabil. Cum? Nu mai conteaza pentru ziar, dar pentru cititorul destept, da. Permanent spun tuturor sa filtreze informatiile, ca altfel traim in minciuni manipulatorii, le dezbatem si stresam degeaba pe seama acestora.
    2. Afirmatiile din ziar au fost luate din context si eronat prezentate intr-un mod cursiv pentru a da impresia de coerenta. Discutia era mai larga, viza persoane evanghelice din judetul de unde am candidat la uninominal care detin anumite demnitati, dar si cateva persoane din alte zone. Dovada: o analiza doar pe text (pentru cei ce stiu sa o faca) releva “rupturi” ale coerentei afirmatiilor, asta pentru a nu fi pus la indoiala cuvantul meu.
    3. In discutiile legate de electoratul simpatizant, da, am afirmat ca sunt singurul candidat evanghelic. Am afirmat ca sunt sustinut de reprezentantii evanghelicilor. Am fost sustinut inainte de orice implicare politica, in campanie si…acum. Cred ca problema asta trebuie discutata si merita discutata. Cine sunt acei evanghelici care ma sustin? Cati anume? Astea sunt intrebari legitime la care sunt dispus sa raspund.
    4. Nu am avansat cifre! Acestea au fost avansate de “un lider” al partidului (mi s-a spus cine). Discutia pe cifre a fost ipotetica (din nou rupta, redata pe franturi), in care ii demonstram ziaristului ca un astfel de calcul este eronat (in ziar reiese ca sustin calculul, cand de fapt combateam). Dupa calculele avansate de ziarist, ii demonstram ca daca ar fi real ce afirma (luandu-se dupa ce a inteles de la liderul partidului), rezultatul ar fi extrem de mare, ceea ce era o aberatie din toate punctele de vedere.
    In al doile rand, legat de problemele de fond ridicate:
    1. Traseul meu politic este public, asadar cunoscut. Prima intrare in alegeri a fost intr-o zona ce avea din colegiul de Senat (uninominal 2008) cam 1,5% evanghelici. Asadar, cred ca este evident ca am contat pe altceva ( experienta, formare, competente, etc) cand am candidat. Am obtinut un scor bun, se poate verifica conditiile vitrege in care am ajuns la acest scor. Normal ca dupa aceia am intrat in urmatoarea negociere (batalie politica) pentru ce urma. Criteriile pentru lista partidului pentru PE au fost politice (propuneri filiale judetene, educatie, competente, performante, proiect, interviu, etc), la acest nivel nu inghite nimeni “gogosi”, va asigur de asta.
    2. N-am considerat nici o comunitate, cu atat mai putin evanghelicii, ca fiind manipulanta. Cu toate acestea am foarte multi prieteni evanghelici din multe zone ale tarii care m-au sustinut si ma sustin in diverse demersuri. Inclusiv in acest demers politic am fost puternic sustinut. Cred ca asta normal, de apreciat si in definitiv un gest crestinesc. Eu la randul meu sustin oameni integri si competenti, precum si acele demersuri pe care le consider bune. In sutele de localitati unde am desfasurat diverse proiecte (inainte de a intra in politica) am o sustinere fantastica de care ma bucur. Faptul ca nu ne-am intersectat pana acum nu inseamna ca sunteti un “no-name”, pur si simplu nu am auzit de Teofil S….sper ca nu ii o problema. Respect opiniile diferite, mai ales in politica, altfel nu as activa in aceasta zona.
    3. In numele evanghelicilor nu cred ca este cineva indreptatit sa vorbeasca, fiind o entitate fara o conducere anume. Cu atat mai putin am facut eu asta. Da, sunt denominatii, asociatii, aliante, etc, evanghelice…ii o alta poveste. In toate acestea se stie cine poate sa comunice mesajul institutional. Eu mentin ce am afirmat, ca da, fac parte dintre evanghelici. Ca cei mai multi prieteni ii am in sfera evanghelicilor, care au fost sustinatorii mei cei mai activi in acest demers, ii iarasi adevarat. Faptul ca multi au inteles ca acesta este singurul criteriu de vot, cred ca este gradul de perceptie politica a unora, cu siguranta nu a celora care ma cunosc si care ma sustin. Am dat dovada de integritate, moralitate, demnitate si responsabilitate. Toate acestea fiindca am promovat idea ca se poate face politica de calitate atat timp cat oamenii care sunt in sfera politicii demostreaza un astfel de gandire politica si comportament.
    4. Marturiesc ca au fost oamenii care au sustinut inregimentari politice ale unor comunitati, la scara mai mica sau mai mare. M-am opus categoric unor astfel de idei, tot pe considerente morale. Exemple nu vreau sa dau, dar pentru cei care activeaza in sfera aceasta se cunosc persoanele. Permanent comunic tuturor faptul ca partid de sfinti nu exista, iar Biblia ne spune ca “toti sunt pacatosi” si ca au nevoie de Dumnezeu. Sustin insa orice individ, indiferent de coloratura denominationala, care da dovada de criteriile mai sus mentionate. Sunt impotriva oricaror manevre imorale si parghii de manipulare sociala. O politica “machiavellica” nu poate sa caracterizeze pe nici un crestin. Ma intereseaza scopul, dar si mijloacele. Respect fiecare individ in parte, fapt ce ma responsabilizeaza in orice demers care implica semenul meu.

    Sunt dispus sa continui activitatea mea in sfera publica atat timp cat principiile morale imi sunt respectate. Nu voi accepta nici un compromis, iar daca mi se va cere voi prefera sa renunt. Cred ca este nevoie de oameni cu principii sanatoase de viata care sa le promoveze in societatea contemporana. Raman consecvent acelor principii care au rezistat intemperiilor politice, singurele care pot sa ne confere stabilitate si rezistenta in orice fel de demers. Asa sa imi ajute Dumnezeu!

    Cu respect, AB

    • Sper că de data asta răspunsul este chiar al d-lui Ben-Oni Ardelean.
      Nu mă interesează că s-ar putea spune că vă preocupă imaginea. Dimpotrivă, cred că politicianul trebuie să fie preocupat într-o anumită măsură de felul în care este perceput, de ce imagine are în fața alegătorilor. Un pas mai departe este ca această imagine să fie în concordanță cu realitatea (asta lispește politicienilor, mai degrabă). Deci nu vă suspectez de exercițiu de imagine din 2 motive: (1) pentru că nu am un blog deosebit de vizitat – deci ar fi inutil pentru imaginea dvs. și sigur știți asta – și (2) cred că aveți dreptul să vă apărați chiar și imginea.

      Și acum trec la răspunsurile punctuale.

      1. Blogul este, prin definiție, un jurnal public. Nu fac muncă de „profesionist”. Cel mult încerc să-mi fundamentez opiniile logic, teologic, moral etc. Nu sunt ziarist, nu dispun de timpul necesar și nici nu îmi stă în intenție.
      Tot aici trebuie să precizez că mi-am refuzat orice altă sursă decât ziarul dintr-un motiv foarte precis: alegătorul de rând nu are altă sursă. Și atunci, ceea ce am făcut eu, este un exercițiu critic făcut din perspectiva unui cetățean fără prea mult timp și fără posibilitatea informării „de la sursă”. N-am preluat o „bârfă”, ci am preluat o „știre”.
      Nu știu în ce măsură se aplică principiul creștinesc despre care vorbiți și politicii. Rămâne pentru mine o temă de meditație și admit că s-ar putea să fi greșin din acest punct de vedere. De altă parte, era o chestie publică (ceea ce a apărut în ziar) și am taxat-o public.
      Mai este aici un aspect. Când mi s-a oferit ocazia, am încercat să vă confrunt cu această „știre” de presă. O parte din întrebările pe care vi le-a adresat Vasile Tomoiagă erau concepute de către mine. Însă, din motive pe care nu le cunosc, nici nu le judec, n-ați mai răspuns înainte de alegeri la respectivele întrebări. Or acolo, tocmai asta voiam să văd, dacă ceea ce spune presa este real. Nu se poate zice, așadar, că m-aș fi ferit de o confruntare și că m-aș fi apucat să vă bârfesc pe la colțuri.
      Cred că ați observat că textul meu stă sub semnul acestei rezerve inițiale că s-ar putea ca informația apărută să nu fie veridică. E de tipul: dacă… atunci. În cazul în care se infirma povestea de la care am pornit eu, cădeau și (măcar o parte din) argumentele mele.

      2. Cu asta nu m-ați prins, e un slogan pe care nu-l respect, din cauză că e lipsit de nuanțe. Dacă e să generalizez și eu, cred că uneori problema cea mare este că se discută idei și se ignoră persoanele. E cazul comunismului, care avea idei foarte interesante, dar păcat că au fost aplicate pe persoane.

      Mă bucură însă că vă interesează dezbaterea și că o bine primiți.
      1. Dacă știrea era contrafăcută, atunci probabil că aveați dreptul la o dezmințire. Pe care nu știu să o fi dat (în paginile ziarului respectiv). Din câte cunosc eu, există dreptul la replică ce poate fi invocat și folosit în asemenea situații.
      Riscați să insultați inteligența multora când vorbiți despre „cititorul deștept”. Degeaba spuneți dvs oricui să filtreze informațiile, deoarce, ca persoane particulare, nu putem să ne transformăm în agenție de știri. Spuneți-mi foarte practic, concret, cum să filtrăm informația. Dacă apare o știre în ziar, și suntem 20.000 interesați de adevăr, vă trimitem 20.000 de emailuri ca să ne confirmați sau infirmați știrea? Și fiecăruia îi răspundeți la problemele sesizate de el? Probabil că nu.
      Atunci cum am putea face decât, cel mult, comparând vreo 4-5 ziare pe o anumită temă. Dar noi nu știm (niciunul sau poate doar câțiva) cui este aservit ziarul respectiv în această perioadă. Am aflat abia mult mai târziu că s-ar putea (că și aici, ca un cititor relativ prudent, iau în calcul un război între Voiculescu și PDL cu toate murdăriile posibile) ca Monica Iacob Ridzi să fi făcut niște mișmașuri financiare care să se fi concretizat în prezentare favorabilă a EBA în presă. Între timp însă, „am consumat” știri plătite, campanie electorală mascată și încă pe mai multe canale TV sau ziare. Ziceți-mi, cum pot eu să mă dovedesc atunci un „cititor deștept”? Într-o țară în care inclusiv justiția minte (și mințea și sub guvernul PNL, și sub cel al PNȚCD), cu mass-media care multă vreme nu s-a știut public de către cine este finanțată/controlată OFICIAL, dar care se declară obiectivă, cum am putea noi, „prostimea”, să filtrăm informații în timp real și totodată într-o formă care să ne folosească. Fiindcă degeaba aflu eu după alegeri care este adevărul, dacă am fost deja tras pe sfoară și mi s-a „furat” practic votul.
      Una dintre puținele forme de protecție este tocmai acest tip de criticism pe care l-am adoptat eu. Iar faptul că v-am taxat e o dovadă de preocupare. În general, politicienii sunt o masă amorfă, din punctul meu de vedere, care trebuie tratată cu o prudență extremă (datorită abuzurilor repetate la care s-a dedat).
      De aceea, singura posibilitate eficientă de a combate o informație eronată aparține cuiva cu audiență largă. Chiar dacă dădeați dezminițirea pe blogul meu, o prelua probabil România Evanghelică și ajungea la mai multă lume. Dar dacă o dădeați în ziar, era și mai bine. Se prea poate să îmi scape aici ceva, aștept obiecțiile dvs.
      Vorbesc ca unul care s-a străduit să afle care sunt legăturile, care sunt trusturile de presă. Iar în acest scop am cheltuit ore întregi. Dacă vă interesează, puteți arunca un ochi aici să vedeți ce mi-a ieșit. Dar mi-e clar că sunt foarte multe informații care îmi lipsesc și pe care nu am de unde să le aflu.
      2. Sugestia cu analiza pe text e inutilă. Presa românească e aproape în toate știrile incoerentă. Asta ar însemna o muncă imensă, complet imposibilă la o știre de televiziune. E clar că majoritatea oamenilor, care nu fac analiză pe text, sunt condamnați la dezinformare, dacă ceea ce spuneți este adevărat. Alegătorul de la țară cum poate face analiză pe text? El ce șanse are?
      3-4. Am înțeles. Dar rămân cu o mare problemă: cine certifică și autentifică știrea și canalul? Dacă dvs îmi veți recomanda un ziar „echidistant”, câtă vreme am garanția că el rămâne așa? Asta plecând de la premisa că vă consider de bună-credință și nu suspectez că ați garanta pentru un ziar care, în realitate, este aservit PNL-ului.
      Încă o dată insist, cred că ideea cu filtratul informației trebuie explicitată și pusă într-o formă practică, utilizabilă.

      La a doua parte.

      1-2. Nu mi-a fost cunoscută cariera dvs. politică. E vorba, mărturisesc, și despre un oarecare dezinteres. Dar nici interesul (pentru politică în general, nu pt persoana dvs) nu s-a dovedit mai benefic – mă refer la îmbunătățirea concretă a unor lucruri în țara asta. În acest moment, nu există alternative demne de atenție în România. Cam toate partidele parlamentare și-au dat măsura „interesului național”. Iar simulacrul de „uninominal” nu a rezolvat nici problema moralității, nici pe cea a competenței politice. Știu că asta nu e doar problema politicienilor, ci ține și de faptul că oamenii pot fi ușor prostiți.
      În orice caz, am auzit o singură dată despre Ben-Oni Ardelean (la o emisiune de la Realitatea), dar n-am știut cine sunteți… sper că nu-i o problemă.
      3-4. N-am o problemă cu a fi susținut de către cineva și a susține pe cineva. Am o problemă doar cu manipularea și cu ambiguitatea. Detaliez ultimul aspect. Nu au fost puțini cei care au rechiziționat amvonul (în timpul campaniei electorale) ca să-și promoveze mesajele politice. Mi se pare inacceptabil. Dacă tot pretindem ca la amvon să urce doar cei demni de asta, atunci fie ne ținem de asta, fie desființăm conceptul. Eu nu vreau să asist la campanie când mă duc la biserică. Nu mă interesează că în sală se află candidatul x-lescu, fiindcă sunt acolo să mă închin lui Dumnezeu. Dacă el vrea altceva, atunci să caute în alt loc. Suprapunerea intenționată a mesajului politic cu cel religios mi se pare vinovată. Tocmai pentru că se speculează bunăvoința pe care o manifestă oamenii față de îndemnurile de la amvon (altar). Prezența unui candidat (și nu a altuia) anunțat vocal într-o biserică echivalează uneori pentru enoriași cu un gir dat din partea conducătorilor respectivului candidat. Or eu cred că liderii creștinii trebuie să-i învețe pe oameni nu cu cine să voteze, ci cum să aleagă candidatul cu care să voteze. Nu cum să se conformeze recomandărilor, ci cum să-și sporească discernământul.
      Am dezvoltat puțin subiectul doar ca să-mi lămuresc poziția vizavi de acest aspect.
      În ceea ce spuneți, nu am a vă contrazice aici și sper să reușiți să va țineți și în practică de asta.

      În concluzie, aveți mult de lucru. Credibilitatea politicului e minimă. Presa este pe cale să urmeze politicii. Unii cred încă în ziare ca în Dumnezeu, alții chiar dacă n-ar crede, nu știu de unde altundeva să se informeze. E bine că ați intervenit. Poate că din punct de vedere creștinesc oi fi greșit, dar dacă îl criticam pe Crin Antonescu (care se declară creștin) degeaba aș fi încercat vreodată să ajung cu o observație critică în fața lui. N-are timp. Mă mir că v-ați găsit timp pentru asta și apreciez.
      Voi rămâne în continuare critic în ce vă privește. Nu din orgoliu, ci din necesitate. Asta nu înseamnă nici că vă consider vinovat în avans, nici că voi neglija lucrurile bune pe care le veți face (sau le-ați făcut). Critic, nu cârcotaș, așadar.

  13. Prefer critici constructivi decat aplaudaci si ghiocei. Conditiile le-am expus mai sus. Sunteti singurul caruia i-am raspuns pe blog, celelalte luari de pozitii mi s-au parut argumente de genu: imi place rozul, ca imi place…si imi place sau nu ca AB candideaza. Da, prefer o dezbatere desteapta. Acordarea creditului ii asadar, o reciproca in cazul de fata.
    Principiile crestine sunt obligatorii pentru crestini, indiferent de domeniul in care activeaza. Aici, fara rabat. Repet, datele de contact erau/sunt publice, am raspuns tuturor la e-mail-uri. Deci, nici o scuza!
    Intrebarile ridicate vis-à-vis de modul in care se poate afla ce este si ce nu este adevarat din media, sunt intradevar provocari serioase. Printre primele lucruri pe care le-am facut cand am intrat in scena publica a fost sa incerc sa desciferz acest aspect cheie pentru a nu consuma minciuni si a nu alimenta diversiunea. Va recomand insa perseverenta si prudenta maxima pentru a intelege “cum”-ul acestui sistem cu multe increngaturi. Presupunerile si probabilitatile conduc la opinii confuse, departe de adevar, desi tot exercitiu logic se numeste, iar sirul argumentarii poate fi chiar etic si teologic fundamentat. Apreciez cercetarea legata de trusturi media ca un prim pas, desi sunt inca multi de facut pentru descifrarea schemei, perfide dealtfel. Proprietarii au afinitati, blaturi, negocieri meschine, etc, iar aceste informatii sunt esentiale fiindca tradeaza uneori chiar apartenente partinice politic. “Know-how’ul” trece insa dincolo de aceste informatii destul de securizate uneori, chiar si pentru avizati. Acesta consta in experienta si fler. Hermeneutica informatiei ii esentiala. Aplicatie: “stirea” mediatica mi-o confirma mai multe surse. Chiar daca apare pe fluxurile media, avand insa o singura sursa, informatia este necredibila fiind ne-probata. Asta vis-à-vis de cazul discutat. De aceia eu am numit-o “barfa”…desi cuvantul are o alta conotatie populara.
    Dilema legata de cum sa afle cetateanul adevarul din ceea ce se intampla este deopotriva o provocare si pentru mine. Potentialele solutii merita discutate, cu siguranta nu intr-o astfel de dezbatere. Oriunde in lume se practica diversiunea, dar aici trece limita oricarei golanii. Da, cei mai multi sunt condamnati la dezinformare si manipulare, atat timp cat cei integrii fac politica pe internet si in fata televizorului. CA RAUL SA INAINTEZE BINELE NU TREBUIE SA FACA NIMIC! Consider vinovat pe oricine stie sa faca un bine si nu il face (pacatul de omisiune). Masa votanta pe care partidele conteaza sunt tocmai acei cetateni neinformati, plus structurile de partid. Nu se vrea surprise. De aceea se aleg weekend’uri prelungite (vezi 30 noiembrie 2008, 1 dec zi libera; 7 iunie 2009 – 8 iunie zi libera), ca cei informati sa poata sa se odihneasca in mini-concediu. Se fac simulari de vot pana la ultima sectie de votare, se cumpara si se fac presiuni, se stabilesc target’uri pentru primari si functionari publici, apoi se fura ca’n codru in ziua votului (vezi ghidul recent elaborat de un partid…nu dau nume)…si multi se amagesc cu votul popular, care ii o poveste frumoasa. Aceste aspecte ca ornament la gogoasa dezimformarii.
    Ziar “echidistant”? Definiti conceptul! Nu cunosc. Nu recomand, nu stiu. Stiu doar prelucra informatia.
    Sunt sigur ca niciodata nu ati cerut drept la replica intr-o situatie politica. Imi plac opiniile pur teoretice, dar in teren regulile sunt altele. O dezmintire, in general este tergiversata, asta in cazul in care o primesti. Efortul este colosal, impactul zero, asa ca nu merita. In timp de razboi, nu orice creanga de care te impiedici merita indepartata.
    Nu am inteles, despre ce idei interesante discutati din comunism? Sigur, nu am trait eu suficient atunci, insa am studiat suficient teoria politica, ideologii, filozofie politica, istorie, etc, sa pot opine ca disocierile faptice de teorie sunt imposibile. Asta in orice oranduire. Oricum, nu despre asta vreau sa discut. Ce am statuat prin afirmatia respectiva era legat de preferinte, si anume, prefer discutii pe idei, cum de altfel altii le prefera pe persoane. Nuanta ii evidenta.
    Abordarile pe zona eclesiala le aprob, dar nu treceti cu vederea indemnurile Scripturii fata de aceasta zona. Discutia asta chiar ii interesanta. Problema majora a evanghelicilor de la noi este ca nu s-a depasit faza “de ce”-ului in politica. Mai este ceva vreme pana se ajunge la “cum”. Dezbaterea asta ii deosebit de importanta din perspectiva mea. Nu pot fi deacord cu etichetarile generale, fiindca refuz eticheta imaginii politice si perceptiei populare. Am facut si voi face o altfel de politica fiindca cred ca principiile crestine pot definii intreaga activitate, privata si publica, a celui care traieste dupa perceptele Scripturii. Dezaprob deasemenea abordarea fatidica in fata acestui amalgam de coruptie si mizerie generalizat. Anihilarea binelui va fi astfel doar o chestiune de timp. Da, sunt multe de facut, incerc sa le iau pe rand ca sa nu fiu coplesit. Sper ca se vor alatura si altii, cum unii déjà au facut-o. Cred ca aceasta provocare merita, tocmai de aceia am indraznit. Noi nu avem voie sa avem tupeu, dar trebuie sa indraznim. Cred ca avem chiar obligatia…potrivit cu chemarea fiecaruie, bineinteles.

    Cu deosebit respect, AB

    PS – mi-a facut placere sa intru in dezbatere, prefer sa o continui pe e-mail privat sau intr-un cadru organizat in intalnirile pe care le avem cateodata cu cei interesati. Acum insa trebuie sa ma concentrez pe un proiect major, academic, caruia trebuie sa ii acord maxima atentie…daca practica ii mai dificila, cel putin sa teoretizam 

  14. Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care vine răspunsul meu, dar am fost prins și n-am găsit răgazul unei replici.

    În primul rând, am citit cu surprindere anumite afirmații pe care le faceți, confirmând spusele „votanților” în calitate de politician. Faptul că le vedeți în această lumină (mă refer la raportarea politicienilor față de electorat, la accesul la informație sau stabilirea datelor pentru vot) mă face să sper că ar putea fi mai bine. Nu mă aștept să coboare cerul pe pământ (nici în varianta iehovistă, nici într-una utopic evanghelică) și „creștinii” să conducă țara după regulile lor. Ba chiar mi s-ar părea aberant ca toată lumea să fie obligată la abstinența pe care nici unii dintre creștinii practicanți n-o pot dovedi. Dar nu ne-ar strica mai multă onestitate politică și mai multă cinste economică, de pildă.

    Nu pot să definesc conceptul de ziar echidistant sau de media echidistantă. Aici sunt de acord cu Traian Ungureanu care zicea că presa, în ultimă instanță, nu este obiectivă, ci ar trebui să-și afirme explicit apartenența la o ideologie sau alta. E foarte greu să depistezi în România către cine se duce Realitatea, ProTv, Prima, Gândul, EvZ, Ziua etc. Mai simplu stau lucrurile cu trustul Intact (care numai intact nu pare a fi🙂 ). Din câte am observat, există perioade (luni, ani?!) în care un trust este mai apropiat unui anumit partid sau unui anumit grup de interese. Dar lucrurile astea se află greu și, de cele mai multe ori, retroactiv. După ce gălușca a fost și digerată, nu doar înghițită. Mă interesează fenomenul. De aceea încerc ca pentru știrile care mă interesează în mod deosebit să verific cât mai multe variante posibile. Că la sursă e utopic să sper că voi ajunge (iar la 3 surse cu atât mai puțin).
    Mi s-ar părea mult mai cinstit să știm, ca francezii, că Liberation e de stânga (parcă) sau, ca spaniolii, că As e ziarul de casă al lui Real Madrid (noi nici măcar la presa sportivă nu avem astfel de informații).

    Am reținut și observațiile pe care le faceți vizavi de metode, etichetări.

    Am decis să răspund totuși aici (chiar dacă spuneați că ați prefera continuarea în alte cadre) ca un gest de curtoazie și bună-creștere, nu ca să vă „momesc” la un dialog prelungit.

    Mulțam de deschidere și de aprecieri!

  15. […] lui Teofil Stanciu probează mai bine ca orice alt te(x)st că, dacă tăcea, politician rămînea. Modul în care se apără Ben-Oni Ardelean în dialogul cu drezinarul arată că mai are încă mult…t și despre arta dialogului și despre negociere și despre ce anume trebuie apărat de el […]

  16. […] vrea să-i cred pe cei care spun – precum Ben-Oni Ardelean – că există şi politicieni responsabili. Regret, în democraţii lucrăm cu majorităţi. […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: