Postat de: Teofil Stanciu | 17/04/2009

The Passion

Îl cheamă Joe Castillo. S-a născut în Mexic şi locuieşte în America. S-a pregătit să fie pastor, dar arta – de care s-a contaminat încă din pruncie – nu s-a dezlipit nicicum de inima lui. Aşa că spune poveşti în… nisip. Totul se desfăşoară în timp real. O îmbinare de muzică, lumină, culoare şi… mişcări pricepute ale mâinilor.

Iată cum vede el patimile lui Christos.

Sand Art. Sand Story.

Acest tip de artă are ceva din vremelnicia existenţei. În conglomeratul de evenimente posibile răstignirea, suferinţele, moartea, învierea şi înălţarea pot să rămână nişte accidente neglijabile. Foarte interesant cum Cel etern S-a făcut efemer ştiind prea bine că riscă să cadă în uitare. Recent am văzut un documentar de vreun ceas plin de tot felul de dovezi împotriva unui Christos istoric şi biblic.

Nu, disputa nu e între ăia mintoşi care nu pot „admite” existenţa unui personaj precum Isus şi cei încuiaţi care aleargă după mituri. Nu se dă o luptă între emancipaţi şi retrograzi. E mai simplu: sunt cei care cred în Scripturi şi cei care cred în altceva. Pentru cei dintâi, e de ajuns un filmuleţ ca acesta, un desen în nisip, un zvon, o părere, ca să le consolideze credinţa şi să le mişte resorturile interioare. Toată haita danbrownilor nu face cât o mână de nisip bine pus în scenă.

Îmi pare că istoria patimilor este mai reală cumva povestită cu nisip. Ce sunt trei ani în noianul anilor? Ce sunt trei zile într-o viaţă de om? Ce e o moarte într-o lume disperată? Ce mai contează? Vine vântul, dă ploaia… s-a dus. Povestea asta e frumoasă tocmai pentru că e contestabilă. Altfel n-ar avea niciun pic de discreţie, niciun dram de mister. E ca în scrierile fantastice. Trebuie să decizi dacă faci pasul decisiv şi crezi în… basme. Dacă te laşi convins de faptul miraculos. Sau cobori spre straniu. Da, a fost, dar există o explicaţie raţională. Trebuie s-o descoperim. După părerea mea, întregul contact cu creştinismul şi cu Dumnezeul creştin stă sub semnul fantasticului. Când ai părăsit momentul de ezitare, fie ţi-ai pierdut minţile şi crezi în poveşti, fie, ca orice om cu scaun la cap, retezi misterul, inexplicabilul şi încerci să fii rezonabil.

Iaca fantasticul: Christos a înviat! Adevărat a înviat?


Responses

  1. Hey, mister Alice in tara minunilor🙂

    Ar fi usor daca odata trecut dincolo de rational, in poveste, am pasi intr-o alta lume complet separata de cea din care am iesit.

    Si tousi cine are nevoie de dovezi ca viata e doar o urma pe nisip?

    Isus a fost o urma pe nisip.

    Daca a fost in trup sau nu eu nu stiu’ dar eu una stiu: ca am fost mort si nu mai vreau sa fiu

  2. Da, tocmai, experiențele subiective ale credinței se constituie ca argumente. Dar astea sunt netransmisibile.

    Eu cred că nu se poate trece definitiv în lumea cea miraculoasă. Că acele „basme” vor rămâne mereu ca o opțiune aproape de fiecare zi, că ezitarea nu ne va părăsi cu totul niciodată. Dacă n-ar învinge o îndoială, credința nu s-ar putea dovedi puternică. Deci îndoielile îi sunt un corelativ obligatoriu.

  3. […] Am aflat de pe: drezina.wordpress.com […]

  4. […] Am aflat de pe: drezina.wordpress.com […]

  5. Daca ar trebui sa aleg doi din trei interlocutori ca sa stau la ceas de seara la un pahar de poveste iar cei trei ar fi: un ateu, un crestin care stie exact unde se afla si ce este binele si raul si un om aflat mereu pe muchie fie de o parte fie de alta ghici pe cine as elimina?

  6. Pe creștin?

    Iți mulțumesc Teo, postarea ta a venit pt mine tocmai când era cât pe ce să alunec pe „muchia de cuțit”.

    Adevărat, Cristos a înviat! În carne și oase!

  7. Intr-adevar pe crestinul de care spuneam nu orice crestin. De ce? Pentru ca ceilalti doi sunt fie reci fie in clocot. Dar caldut? Bleah!

  8. Văd că v-ați conversat voi și fără mine.

    #Flori,
    Cu plăcere. Mă bucur că ți-a folosit.

    #Sam,
    Nu pot să te contrazic. Siguranța excesivă (afișată) denotă tocmai lipsa de siguranță de facto.

  9. foarte frumos filmulet.

    • Ce zici, Andrei, poate fi considerată o formă de artă? Sau e doar un kitsch mai sofisticat?

  10. Hei, nu vazusem intrebarea. Ba nu, mie mi se pare arta. Atata timp cat te relationeaza cumva cu ceea ce e Acolo, e arta. (ce e Acolo pentru mine: http://andreibaciu.blogspot.com/2007/10/s-crezi-c-poi-vorbi-despre-teorema-lui.html )


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: