Postat de: Teofil Stanciu | 14/02/2009

Où sont les neiges d’antan?

Au (re)venit. În Oradea ninge de vreo două zile aproape fără oprire. Mersul lumii a încetinit oleacă. Probabil că de la surpriza evenimentului. Zgomotul s-a atenuat. Mizeria s-a ascuns. Ne-a invadat albul.

Pentru noi, cei de la paralela de 45˚, zăpada e mai mult decât un fenomen meteo. Asta se vede cel mai bine la copii. Când ninge, ordinea lumii lor se schimbă, îi copleşeşte bucuria. Când nu ninge (dar ar trebui, conform calendarului), îi duc dorul, insistă să le spună părinţii când vor putea să se dea cu sania, să le explice de ce nu este zăpadă. Neaua îi distrage de pe traiectoria obişnuită. Când fulguieşte sau când este un strat decent de zăpadă, nu se mai pot concentra nici la şcoală, nici la temele de acasă. Îşi pierd eficienţa. şi cred că e bine că-i aşa.

Lumea noastră este una a zăpezilor de referinţă. Iarna fără ninsoare nu e doar mai săracă, ci pierde ceva din semnificaţie. E drept că acum vedem din ce în ce mai puţin acest fapt. Dar pe vremea când omul era preponderent legat de pământ, lucrurile astea erau bine ştiute. Prima zăpadă era bătaia orologiului care anunţa hibernarea. Muncile trebuiau încheiate şi urma liniştea iernii cu activităţi la intensitate redusă, desfăşurate în special înăntru.

Nopţile lungi – amintiţi-vă că nu exista electricitate – erau prilej de rememorare şi planificare. Oricât ar fi fost de activ cineva, zăpada îi domolea elanul, îl obliga să încetinească. Nici măcar hoţii sau răufăcătorii nu erau la fel de activi iarna, deoarce rămân urme, sunt mai uşor de depistat. În schimb, sălbăticiunile se înstăpâneau peste coclauri. Dacă vă amintiţi, întoarcerea lui Robinson Crusoe din Spania în Anglia, pe uscat, are loc iarna. Grupul său este atacat de o haită de lupi fioroşi. Aşadar, călătoria după sosirea iernii era un gest nebunesc, deosebit de riscant. Omul şi natura îşi împărţeau sferele temporale de influneţă şi trebuiau să şi le respecte reciproc.

Ţinea de firescul existenţei ca după fluxul din timpul verii, când omul se revărsa în activităţi exterioare, se străduia să agonisească, iarna, sub zăpadă, să vină refluxul, când tot ce s-a strâns peste vară să fie consumat. O pendulare ce dădea ritmul natural al vieţii.

Acum însă activităţile pe care le desfăşurăm precum şi mijloacele tehnice disponibile fac posibilă depăşirea piedicilor pe care le aduce cu sine iarna. Dacă nu cumva se întâmplă să ningă extrem de mult, cei mai mulţi îşi pot vedea liniştiţi de activitatea din birou, din fabrică sau de pe şantier. Ninsorile abundente se spune că perturbă traficul, deplasarea, activitatea. Altfel spus, normalitatea înseamnă acţiune perpetuă. Pentru odihnă, avem două sau trei săptămâni de concediu, plătit. Valoarea supremă este munca. Omul există ca să muncească.

Nu mai avem nevoie să ne oprim ca să consumăm ceea ce am acumulat, din princină că putem economisi la bancă. Nu mai adunăm bunuri materiale, ci bani, valori abstracte. Sistemul după care funcţionăm ne permite să abolim orice relaţie naturală cu anotimpurile sau cu ritmul zilnic. Putem lucra şi noaptea şi iarna în aceeaşi măsură, fără să fim perturbaţi de factori externi. Nu mai trebuie să ne oprim, nu ne mai stau în cale piedici. Drumul spre progres e deschis.

Zăpezile de altădată sunt înlăturate cu utilaje. E imperios necesar ca străzile să fie curate, adică circulabile. Ninsoarea, această piedică în calea modernizării, şi-a găsit naşul. Nu ne mai putem permite să pierdem atâtea luni de zile. N-avem timp. Ne ajung din urmă termenele, ratele, datoriile, obligaţiile şi propria obsesie a muncii. Nu suntem neapărat harnici, ci ocupaţi.

De parcă ar fi simţit ceva, zăpezile s-au retras în ultimii ani. Abia dacă mai apar de două-trei ori pe iarnă, câte-o săptămână. Apoi ne lasă în pace. O fi vrut Dumnezeu să ne facă loc, să ne desfăşurăm. Cine ştie?

În orice caz, zăpezile de altădată nu se vor întoarce. Fiindcă, oricât ne-ar chinui nostalgiile copilăriei, nimeni nu e dispus să i se dea programul peste cap din princina circulaţiei greoaie a trenurilor, avioanelor, automobilelor. Ninsorile de atunci sunt bune numai pentru melancolii ocazionale, pentru poveşti spuse copiilor. Acum avem precipitaţii pe care musai să le administrăm. Virtutea e, azi, să scapi de zăpadă, nu să îi înţelegi rostul sau semnele.


Responses

  1. frumoase gandurile tale..cum ar fi fost vietile noastre fara internet si mai ales fara electricitate? Cred ca ar fi fost mult mai simple, mai firesti, mai placute, dar mai cred si ca nu am fi putut niciodata sa ne dem seama de asta..si apoi, daca am fi trait atunci, iti dai seama cate carti n-am fi putut citi..eu i-as fi regretat cel mai mult pe Marquez, pe Llosa, pe Borges, si pe inca alti doua sute de romancieri si poeti din care am apucat sau nu sa citesc macar un rand..
    si in privinta zapezii, mi-ar placea si mie sa ninga macar un pic si aici, la Bucuresti

  2. Așa e, nici blogul n-ar exista.

    Mi-e greu să spun care ar fi normalitatea astăzi, fiindcă, în ciuda a ceea ce am scris, și eu sunt prins cam în aceleași constrângeri. Prea puțin „natural”.

    Cititul însă nu este exclus. Există un model cel puțin interesant: Thibon, „filosoful-țăran” cum era numit. A trăit toată viața la țară, dar citise tot ce are mai bun literatura.

    Poate că nou, celor de azi, ne rămâne doar să știm ce am pierdut și să trăim cu această lipsă, să nu devenim prea „adaptați”, să păstrăm în minte măcar sistemul de referință și să nu-l repudiem odată cu orice urmă de tradiție (socotită, doar pentru că e veche, și retrogradă).

  3. Nostalgic la varsta asta?
    Si eu inotam in zapada de un metru cand veneam de la scoala. Uneori ajungeam cu 2-3 ore mai tarziu acasa dupa cateva partide de sanius pe geanta pe dealul din parc.
    Amintirile sunt valoroase ca memento mori

    • Sam,

      Nu chiar atât de nostalgic pe cât dus pe gânduri.

  4. Mi-a plăcut postarea, paşi făcuţi pe strada nostalgiei… Am să mai trec şi cu altă ocazie…

    • #Lisandru Cristian

      Exact ca la străzi, doar numele are legătură cu nostalgia. Restul e deja mai mult o tristețe. Sau nostalgia după lucruri pe care niciodată nu le-am cunoscut.

      Mulțumesc de vizită.

  5. Si pe la paralela 53.9 copiii se comporta la fel ca pe la 45.Mi-a placut si m-a trimis la … de mult trecuta copilarie cu farmecele ei.

    • #Julian

      Nu prea am călătorit spre alte paralele. Așa că m-am limitat la ceea ce știu mai bine.

      Dacă astfel stau lucrurile înseamnă că am vorbit și eu despre copilăria copilului semi-universal😉 . Pe cei de la ecuator îi exclud, pentru că nu prea cred să fi văzut zăpezi pe viu.

  6. Este una din postarile care mi-au placut cel mai mult…in special pentru ca a atins un subiect sensibil si asupra caruia nu de putine ori am meditat. Mare adevar in truismul care spune ca „atunci cand castigam ceva, intotdeauna pierdem altceva”:)…si schimbul nu e intodeauna echitabil…dar cine mai are timp sa se gandeasca si la asta….noroc ca ninge!

  7. Da, interesant subiect de meditație. Exista și un titlu, la Patapievici (iaca cine cugetă la asta!): Ce se pierde atunci când ceva se câștigă? Vezi în ce companie selectă m-am băgat🙂😉 .
    Că bine zici: noroc că ninge! Dar, păzea!, mâine trebuie să ajung la lucru😦 .


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: