Dezlegarea ghicitorii (ianuarie)

Iată care este situaţia la „închiderea urnei” (orele 20.00). Din totalul de 20 voturi, George Coşbuc a adunat 2, Ion Creangă a primit 1, I.L. Caragiale 3, Ion Heliade Rădulescu 2 şi Vasile Voiculescu 12. În consecinţă, câştigătorul este… I.L. Caragiale, aşa cum aţi ştiut, intuit sau bănuit unii (textul prezentat de Aurel Mateescu este, într-adevăr, scris de acelaşi autor).

Preocuparea mea mai insistentă pentru Caragiale este relativ recentă. Mi-a plăcut mereu, dar n-am fost foarte curios să citesc şi altceva decât prevedeau programele şcolare. În ultima vreme mi-am schimbat acest nărav şi aşa se face că am descoperit într-o librărie volumul I.L. Cargiale, Politice, cu un studiu introductiv de V. Fanache (Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2001). Vă enumăr câteva titluri, ca să vă fac curioşi, pe cei interesaţi: Ce este „Centrul”, Rărunchii naţiunii, Între Stan şi Bran, Politică şi delicateţe, Liberalii şi conservatorii, Termitele.

Nihil sine Deo (pag. 129-133), articolul din care am citat, m-a atras fiindcă, spre ruşinea mea o spun, nu prea cunoşteam un astfel de Caragiale, decât vag, din auzite. Textul a fost scris cu prilejul unei sărbători de 10 Mai (Ziua Regalităţii şi Ziua Independeţei) – 1897 probabil. De la început până la sfârşit are acest aspect de litanie psaltică. Interesant cum critica şi dascălii fac mare caz de rebeliunea religioasă a unui Macedonski (sau a mult mai celebrilor săi confraţi Baudelaire şi Rimbaud), dar trec sub tăcere ceea ce pare să fie o credinţă în Dumnezeu aşezată şi discretă a lui Caragiale.

Notă: Folosesc prilejul ca să anunţ că mă interesează I.L. Caragiale, Opere (în 3 volume), ediţie scoasă de Academia Română în colaborare cu Editura Univers Enciclopedic. Dacă ştiţi cumva vreun anticariat sau vreo persoană de la care poate fi achiziţionată la un preţ accesibil, vă rog să îmi comunicaţi.

Anunțuri

4 gânduri despre “Dezlegarea ghicitorii (ianuarie)

    • Nu știu ce-aș fi ales eu. Cred că oscilam între Heliade Rădulescu și Coșbuc.

      Dar nu te amărî că mai sunt ocazii ;). Intenționez să fac chestia asta lunar. Pentru luna viitoare deja am un text interesant, însă cu alte „cerințe”.

      La chestia cu premiile mă mai gândesc… că nu vreau să-l copiez pe colegul nostru „rotund”, că poate îmi ia bani pentru plagiat 😛

  1. Mai frate-miu ortodox. Sau cu nume de ortodox, dupa cum e cazul.

    Pai tara arde, exploadeaza blogosfera incontra necuratului care ne baga cipurile cu 666, si matale te tii de chestii de astea culturale.

    Tocmai cu Caragiale ?

    Pai asta a fost filosemit – carele iaste mare pacat, pacat de moarte – cand toti in jurul lui de la Kogalniceanu si Alexandri la Eminescu si nemuritorul Slavici scriau randuri inaltatoare in contra poporului ucigas care ne invadase saracia si nevoile si neamul.

    Si s-a gasit desteptul asta de Caragiale care nici macar roman 100% se pare ca nu era sa o faca el pe dasteptul si sa bage soparle de genu

    – pai sa n-avem si noi falitii nostri ?

    Adica se credea el mai destept, asta e un fel de „v-am tras-o”, adica voi va strofocati pe un subiect serios si eu fac misto de voi.

    Pai asta e ortodoxie, la Caragiale ? Pai ce el credea ca e cazul sa ia de bune ce scrie la Evanghelie cu iubirea aproapelui si a vrajmasului si cu intorsul obrazului ?

    Lasa ca a venit stralucita generatie interbelica in frunte cu filososful Nae si ne-a lamuritara cum ce adica vroia Hristos sa ne spuna cu adevarat, da nici macar Hristos nu-si dadu-se seama ce vroia sa spuna, d-aia a iesit evangheliile asa intortocheate. Da’ le-a descurcat Nae Ionescu, sireacu.

    Asa ca mai lasa-ne bre cu mistocaru de Caragiale, noi ortodocsii avem trebi serioase. Vine cipurile peste noi, ne invaluie iar ovreii prin elitele mondiale, conspiratiile globaliste si pro-ecumeniste.

    Deci da-i si lupta si da-i si lupta, si pac la razbelul. Lasa cultura pen domnisoarele de pansion, mai frate-miu.

    Doamne miluieste.

    • #Costin

      Așa-i. Parol, monșer!

      Și încă nici n-ai pomenit nimic de frații noștri care nu demult ridicau osanale până la tavanul cabinetelor 1 și 2, iar acum bat metanii adânci și vor să înalțe ștacheta până la ceruri. Nu că ar fi imposibil să se trezească omul, dar ăl’ de se trezește de-a binelea mai zice câte-un: „Doamne, feri, da’ porc eram!” E adevărat că nu știu eu ce fac ei în taina chiliei, dar la vedere se poartă ca niște îngeri recent promovați la acest rang.

      Ei, ce să-i faci? M-ai prins când mă pieptănam în oglindă și mă străduiam să văd dacă sunt (au ba) cel mai frumos din tot blocul turn în care stau. Și nu spun rezultatul expertizei ca să nu-mi pierd publicul fidel.

      Caragiale e numai bun să pari cult, aproape înțelept, dar se pare că n-am reușit să fentez lumea. Mă plec spășit că am fost descoperit, tocmai când mă gândeam dacă să-mi acord sau nu o medalie.

      Desigur, există nuanțe la ce spui tu vizavi de unii și alții, dar nu mă poci pune cu ideea de fond. Așa că mai poftește, frate cronicarule, sau cu nume de cronicar (după cum e cazul) să mă avertizezi când mă paște ispita.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s