Călător prin Moldova

***
Lacul de acumulare de la Bicaz a fost secat. Această privelişte dezolantă a devenit antiteza unui sentiment.

***
E ironic cât de drepţi sunt brazii chiar după ce au căzut la pământ.

***
Muzică + natură: atâta inutilitate… Fie binecuvântată!!

***
Casele din Pipirig îmi amintesc de Sărărie. Iaşul îmi aminteşte de… dar există un număr limitat de nostalgii suportabile.

***
O noapte la Sihăstria, în sihăstriile muntelui, în „spărtura de lumină din inima pădurii”. Miezonoptica – o slujbă oarecum fantomatică în lumina obscură a bisericii. Se citesc, cu incantaţii bizantine, psalmi, se rostesc rugăciuni, se recită Crezul creştin. Totul conduce către o dispoziţie a sufletului, către un moment haric.

***
Zic aşa, că între prima perioadă de binecuvântare şi cea de a doua, pentru Iov este distanţă de o suferinţă. „Propăşirea” lui de la urmă nu anulează suferinţa care a curmat vremurile bune dintâi. De ce oare se vede numai averea, pardon, binecuvântarea lui Iov şi nu se observă ce a înţeles acest „păgân” sau, na, precreştin?

***
Dacă eşti ascultăreţ, Dumnezeu toarnă roaba cu bani în ograda ta. Hai să fim ascultăreţi, că am văzut că-i plină roaba.

***
Uneori numai glasul e de noi, numai vorba. Dă-le naibii de vorbării că ne sucesc minţile, ne îmbârligă privirea, ne contorsionează sufletul!

***
Mă simt bine primit la Neamţu. Şi, ca peste tot în Moldova, prezenţa istoriei mi se face mai clară, mai insistentă. Monahul-ghid e prea didactic, dar poate fi uşor eludat dacă alegi ce să auzi. Marchează totuşi un gând cheie: în mănăstire rezişti numai dacă ai vocaţie. Nimeni nu se călugăreşte din senin.

***
E întristător de multă ignoranţă arogantă. Mediocritatea noastră cică e mai sfântă. Şi nu ne încearcă deloc sentimentul ridicolului în care ne aflăm. Oare ne vor fi iertate?

***
Lacul Bicaz şi-a pierdut oglindirea. Poate că asta e tragedia.

***
O lecţie de creştinism: Voroneţ. Nu doar o lecţie de albastru inimitabil.

***
Sentimentul călătorului. Rolul nu poate fi asumat până la capăt, prea puţini ştiu să intre în pielea lui homo viator. Cinismul, mediocritatea, utilitarismul sunt adversarii frumosului şi interiorizării lui.

***
Întoarcerile acasă sunt obligatorii. A călători e un exerciţiu de imaginaţie, e un act creator, poate că e cea mai accesibilă modalitate de creaţie care s-a dat oamenilor.

(Se întâmpla prin 2004)