Postat de: Teofil Stanciu | 08/01/2009

Cărţi proaspete (1)

Eveniment îndelung aşteptat, îndelung pregătit, îndelung anticipat, îndelung spionat (şi alte îndelung-iri), lansarea Istoriei critice a literaturii române s-a petrecut la Gaudeamus-ul din toamnă. Nicolae Manolescu a decis să colaboreze cu Editura Paralela 45 pentru această apariţie. Profesorii de română au bibliografie suplimentară atât de parcurs, cât şi de recomandat. Cred că va fi interesant de văzut ce face şi desface la bătrâneţe d-l Manolescu. Când îmi fac curaj (financiar) plănuiesc să o achiziţionez.

Rămân aproape de literatură, dacă de aici am început, şi semnalez o carte care se potriveşte în biblioteca absolvenţilor sau studenţilor la Litere, măcar pentru titlul ei: Mieke Bal, Naratologia. Din păcate, cartea e destul de scumpă. Volumul face pereche bună cu Dicţionarul de naratologie (Gerald A. Prince) apărut la aceeaşi editură în urmă cu vreo cinci ani.

După toate aparenţele, proprietarii Editurii Cartier dispun de resurse finaciare şi umane consistente, fiindcă păşesc în direcţii dintre cele mai curajoase. Cum altfel ar putea fi catalogată aventura publicării unor teoreticieni ai literaturii care se ştie că au un public destul de restrâns? Dintre cărţile lui Roland Barthes au fost traduse de către editura din Chişinău mai multe titluri : 1. Gradul zero al scriitorii. Fragmente dintr-un discurs de îndrăgostit; 2. Plăcerea textului. Roland Barthes despre Roland Barthes. Lecţia; 3. Eseuri critice; 4. Incidente; 5. Imperiul semnelor. O singură reeditare (din câte am văzut), în rest traduceri noi.

Tot Editura Cartier a publicat André Gide, Jurnal. E vorba numai de primul volum dintre cele patru preconizate şi care urmează să conţină prima traducere integrală în limba română a celebrului jurnal. Mai există o ediţie publicată de Univers, în 1970, dar aceasta conţinea numai fragmente.

Traducătorii şi editorii cred că se pot bucura că Umberto Eco a mai produs o carte care li se adresează în primul rând: A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere. Săptămâna asta e şi la reducere pe site-ul editurii.

Iată o carte ce a cunoscut un real succes de librărie (dar nu numai) şi care nu aparţine unui personaj celebru, nici unui scriitor descoperit peste noapte, ci unui… cafegiu. Gheorghe Florescu a învăţat meserie pe stil vechi, stând în preajma unui cafegiu armean, de la care a furat meşteşugul. Cafeaua, ca orice produs mai distins, a atras, în vremea comunismului, o seamă de oameni din elita culturală a Bucureştiului, dar şi din elita puterii comuniste. Confesiunile unui cafegiu este o carte pentru cei interesaţi de istoria recentă, de atmosfera ultimilor treizeci de ani de comunism (oficial) sau pentru curioşi în general.

Ce-ar putea să conţină oare o carte precum cea scrisă de Voicu şi Mălina Bogdan: The Values of Romanians? Ce fel de values do we value? Ar putea fi folosit ca volum de cimilituri la întâlniri amicale sau la cercuri de discuţii pe diverse teme umaniste.  Mă întreb dacă ceva din cartea asta se regăseşte în cea de mai înainte şi invers. Nu pentru că aş fi moralist, ci pentru că sunt curios cum stă practica pe lângă teorie… în bibliotecă.

Mireasma cafelei e plăcută, aşa că hai să ne întoarcem puţin. Florentin Popescu – preocupat de biografia lui V. Voiculescu, dar şi de Orient – a publicat la Editura Do-Minor, Bucureştii cafenelelor literare. Cartea asta vine, probabil, în continuarea alteia: Cafeneaua literară şi boema din România de la începuturi până în prezent (titlu care parodiază – nu ştiu dacă voluntar – Istoria... lui Călinescu). şi aş merge mai în urmă la O istorie anecdotică a literaturii române (publicată în 1995). Revenind însă la Bucureştii…, trebuie spus că fotografiile folosite în carte sunt cu greu inteligibile, calitatea execrabilă datorându-se probabil tipografiei. E păcat că o carte care ar trebui să redeşptepte miresmele boemei (sau fie şi miesmele ei) a estompat unul dintre stimulii cei mai puternici.

Dacă aş mai lucra la anticariat, aş avea o veste bună pentru o parte dintre studenţii de la litere. S-a reeditat Vintilă Horia, Dumnezeu S-a născut în exil. Pentru această carte, autorul a primit Premiul Goncourt (unul cu multe scandaluri încă de pe atunci – 1960), dar l-a returnat ulterior. Preţul e însă unul care ai zice că a fost indexat cu rata aştepării cărţii pe piaţă. Cu toate acestea, sper ca Editura Art să completeze trilogia exilului și cu celelalte două titluri: Cavelerul resemnării, respectiv Salvarea de ostrogoţi (Prigoniţi-l pe Boeţiu).

Matematicianul recidivează în literatură. Bogdan Suceavă, matematician cu o carieră internaţională, scrie proză şi scrie bine. Am citit Venea din timpul diez, roman despre „nebunie şi inadecvare la realitate” (cum zice autorul), situat în vecinătatea realismului magic. O adevărată invazie de secte dă de furcă serviciilor secrete româneşti, ce trebuie să cunoască tot despre fiecare. O lume şuie, o atmosferă la limita dintre vis şi realitate, peste care se aude însă un hohot de râs ironic. Sunt parodiate teoriile protocroniste, sunt parodiate personaje cu aspiraţii mesianice. ştefan cel Mare însuşi este personaj. Deşi orice scriitor poate să şi rateze o carte, deocamdată îmi păstrez interesul treaz până la o viitoare lectură a romanului Vincent nemuritorul.

Ioan Stanomir – Spiritul conservator. Dacă aş fi ştiut de cartea asta, poate chiar mă străduiam să o citesc în preajma alegerilor. Cine ştie, dacă înţelegeam pentru zilele de acum? Din puţinul văzut la o frunzărire în librărie, mi s-a făcut clar că nu puteam stabili însă o relaţie directă între conservatorii de atunci şi cei de acum. Dar asta presupun că bănuiaţi şi dumneavoastră.

Aţi auzit de Leonte Răutu? E personajul acela care se afla în anturajul Anei Pauker şi care se ocupa de Direcţia de Propagandă a PMR. Evreu şcolit prin „atelierele” sovietice şi, se spune, artizanul implenentării modelului sovietic în România. Cristian Vasile şi Vladimir Tismăneanu s-au ocupat de el, dedicându-i o adevărată monografie: Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măştile răului.  Sunt convins că e o lectură fascinantă nu doar pentru cei care vor să afle cum a fost, dar şi pentru amatorii de romane poliţiste sau de aventuri.

Unii s-au pus să citească (nu doar să conteste pe nevăzute) Raportul Tismăneanu. Iar criticile le-au adunat într-o carte: Iluzia anticomunismului (lecturi critice ale Raportului Tismăneanu). Alo, nenea CVT, aşa se face, nu se urlă şi fluieră în Parlament, că alea-s deprinderi de la grădi’.

Graţian Cormoş – Femei în infernul concentraţionar din România. [Din păcate, site-ul Editurii Casa Cărţii de Știință nu poate  fi mai specific de atâta.] Poate că totuşi, memoria noastră colectivă va fi încet, încet exorcizată de către aceşti oameni care, în ciuda dezinteresului aproape total al publicului larg, continuă o muncă dificilă şi, aparent, fără rost. S-ar putea să fie şi o modă, fiindcă trebuie să studiezi ceva ca să-ţi iei doctoratul, să te faci conf. etc. Dar poate că e mai mult de atât.

Cândva aş fi fost deosebit de nerăbdător să iau în mână, chiar să dau banii pe Memoriile lui Bartolomeu V. Anania. Acum nici măcar nu mai îndrăznesc să cred că n-au fost falsificate. Dacă apăreau post-mortem, era puţin altfel, poate că mai puteau stârni curiozitatea. E posibil să n-am dreptate. Abia aştept să fiu contrazis, iar Anania să fi fost atât de sincer încât să uimească toată creştinătatea românească. Ceea ce mai îndulceşte totuşi atmosfera, este faptul că Teodor Baconski zice de bine despre carte.

Matei Bejenaru oferă un instrument util fotografilor amatori (care n-au orgoliul că ştiu tot ce e de ştiut, desigur): Introducere în fotografie. Ghidul fotografului amator. Nu e o apariţie chiar recentă (în plus, e la ediţia a II-a), dar acum am văzut eu cartea în raft. A fost scrisă pentru utilizatorii de aparate digitale.

Abia în urmă cu câteva săptămâni am aflat că seria Left Behind a fost tradusă în România de Editura Rao (începând încă de prin 2002). Chiar n-aveam idee, nici nu mă interesa. Dar chestiunea merită menţionată măcar pentru succesul financiar înregistrat în SUA. Dacă vă uitaţi pe site-ul Left Behind, veţi vedea o mulţime de lucruri de mirare… Tot ce îmi amintesc legat de acest subiect e că, în urmă cu vreo 15 ani, după 2-3 filme din serie, am adormit foarte înspăimântat şi câteva zile trăiam cu groaza răpirii. Pentru unii filmul a devenit normă a interpretării semnelor sfârşitului.


Responses

  1. […] Mai multe informații despre cărțile pe care eu le-am pus în coș, dar și despre altele (care  însă nu intră în sfera mea de interes), veți găsi AICI. […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: