Postat de: Teofil Stanciu | 28/01/2012

Sexualizarea prematură a copiilor

Există vreo șansă de a diminua această tendință? Mai este drum de întoarcere? Am spicuit câteva fragmente dintr-un articol publicat pe smartwoman.hotnews.ro (autorul nu e precizat).

Dacă vreți și alte șocuri, mai puteți citi, în același ton, despre adolescentele britanice campioane la avort, despre o nouă ecranizare a piesei Romeo și Julieta în care actrița de 14 ani trebuia să apară nud, despre mama care-și distruge fiicele ca să-i semene etc. În loc să fie eliminate de organismul sociale, aceste anomalii sunt privite ca niște curiozități, devenind subiecte de presă, nu cazuri de spitalizat.

Oricat de mult ar vrea parintii sa le faca pe plac fiicelor lor, specialistii psihologi insista ca asta nu inseamna sa fie de acord cu achizitionarea unor obiecte vestimentare care sa transforme din punct de vedere vizual sau mental fetitele de 8-9 ani in adolescente de 15-16 ani. Fetele nu mai vor sa fie “frumoase, dragute”, fetele vor sa fie “sexy si hot” intrucat ele inteleg si deduc ca aceasta este cheia succesului in ziua de azi. Tinerele sexy par a avea mai multa trecere decat cele mai cuminti, serioase, studioase. Iar aceasta presiune spre sexualitate de la varste foarte fragede va avea efecte devastatoare asupra imaginii si respectului lor de sine catre varsta adolescentei. Etapele firesti ale copilariei pur si simplu nu trebuie arse, altfel pretul platit va fi foarte mare si dur. [...]

La randul lor, baietii invata de la varste prea fragede sa priveasca fetele cu interes sexual, iar asta le va face foarte rau si lor, dar mai ales fetelor.

Statisticile relevate de psihologii Diane E. Levin si Jean Kilbourne in cartea lor mai sus mentionata arata ca baietii de azi au “uitat” sa priveasca fetele ca pe niste prietene, colege de scoala sau de joaca si doar atat. Ele sunt niste “lucruri” neaparat sexy care trebuie sa ne faca noua, baietilor, pe plac. Si cu cat sunt mai dezbracate, cu atat mai bine. [...]

Ce are un parinte de facut? Intai de toate sa nu se pozitioneze ca dusman sau critic aspru al copilului, chiar daca nu e de acord cu ce vede sau aude; acest lucru e imperativ necesar pentru ca vocea sa de parinte sa fie auzita de copil si, mai ales, luata in considerare. Sa nu uitam ca parintii trebuie sa lupte cu toata influenta mediului scolar, al mediatizarii si imaginilor sexuale care exista de la ce se vede la tv pana la orice coperta de revista de la un chiosc de ziar pe langa care se trece. [...]

Comunicarea este cea mai importanta cale de a ajunge la sufletul copiilor. Intrebati copiii de ce le plac anumite melodii/videoclipuri, anumite personaje din peisajul monden la care au acces si explicati-le ce anume este periculos in comportamentul lor.

Vorbiti cu copiii de la varste mici, pe intelesul lor, despre sexualitate, despre relatii. Trebuie sa-i faceti pe copii sa va vorbeasca, sa va intrebe cate in luna si in stele despre sex, fara frica, fara rusine, fara teama ca vor fi mintiti.

Articolul integral poate fi citit aici. Ce părere aveți despre problema ridicată și mai ales despre soluțiile propuse?


Răspunsuri

  1. Solutiile propuse sunt rezonabile si sunt de acord cu ele.

    Nici mie nu mi-ar fi placut sa ma ia mama cu povestea aia ridicola cu barza.
    Cred ca o abordare ca in procesul firesc de invatare e cea mai potrivita: de ce sa-l minti pe copil cand poti sa-i spui adevarul de la inceput, insa foarte treptat, in masura in care il poate intelege la momentul respectiv?

    Asta e la fel ca si treaba cu Mos Craciun, pe care il poti pastra in atmosfera sarbatorii fara sa ii torni copilului minciuna ca omul care intra in casa este chiar el, autenticul (desi in realitate nu-i asa).

    Daca ii arati adolescentului ca il tratezi ca pe un adult, va conta mult pentru el/ea. Daca il tratezi cu indiferenta, suspiciune sau alta anomalie de atitudine exact aia vei primi inapoi. Aia sau altele mai rele..

    • Se poate să ai dreptate. Dar, oricum, asta nu stopează infuzia de sexualitate pe care o produce societatea. Iar efectele sunt greu de contracarat, fiindcă e în joc o forță deosebit de puternică și agresivă…

      • Nu o stopeaza, asa-i.
        Daca e sa vorbim despre solutii la infuzia generala de sexualitate malitioasa (caci sexualitatea in sine nu e ceva rau), atunci ar trebui sa o facem separat, caci treaba aia e mai complicata si merge mana in mana cu alte probleme ale societatii, iar solutiile partiale care incearca sa carpeasca situatia nu prea dau multe roade.

        • Și da, și nu. S-ar putea ca anumite excese să fie temperate cât de cât. Măcar. Altminteri, da, ai dreptate, cred că problema e de fond și vine din altă parte, atâta că se răsfrânge și aici.

  2. Felicitari, Teofil, pentru abordarea aestei spinoase probleme. Am intentionat de mai multa ori sa ma apropii de acest subiect, sensibil; pentru mine ca bunic, dar n-am gasi niciodata timpul necesar.

    • Nu, să nu mă creditați cu inițiativa. Eu doar am preluat un text nesemnat de pe smartwomen. Mă surprinde că nu și-l asumă cineva. Poate tocmai din cauză că subiectul e sensibil. Și eu cred că e destul de bine ridicată problema și cu decență, fără tonuri moraliste, dar foarte realist și credibil. Nu-i suficient însă, dacă vă uitați la ce comentează oamenii în subsolul textului…

  3. [...] Sexualizarea prematură a copiilor « Cu drezina. [...]

  4. asta se intimpla in contextul in care se raporta in urma cu citeva zile o scadere substantiala a interesului pentru sex a adultilor. cum le punem pe cele doua in ecuatie?

    • Probabil că trece… cu timpul. :)
      Serios vorbind, probabil că fiecare capătă „hrană” potrivită cu ispitele vârstei lui.

  5. este teribil ce se intampla, si asta pentru ca mass media a devenit atat de superficiala, inca promoveaza toate nulitatile, fara pic de educatie/ bun simt, cu surplus de botox si silicon. sunt scarbita de fenomenul acesta.
    am o nepotica de 13 ani care (in ciuda tuturor celor pe care le vede) are inca un comportament normal pentru varsta ei. insa imi povesteste de colege de scoala care tin cure de slabire, se machiaza, se vopsesc si vin la scoala imbracate in latex. a cui sa fie vina ?

    • Părinții au o bună măsură de responsabilitate. Însă și ei au fost deja debilitați de mediul social. În orice caz, orice vină colectivă am găsi, cred că nu se poate scăpa de tot de răspundere individuală a fiecăruia.


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 46 other followers