Îl cheamă Joe Castillo. S-a născut în Mexic şi locuieşte în America. S-a pregătit să fie pastor, dar arta – de care s-a contaminat încă din pruncie – nu s-a dezlipit nicicum de inima lui. Aşa că spune poveşti în… nisip. Totul se desfăşoară în timp real. O îmbinare de muzică, lumină, culoare şi… mişcări pricepute ale mâinilor.

Iată cum vede el patimile lui Christos.

Sand Art. Sand Story.

Acest tip de artă are ceva din vremelnicia existenţei. În conglomeratul de evenimente posibile răstignirea, suferinţele, moartea, învierea şi înălţarea pot să rămână nişte accidente neglijabile. Foarte interesant cum Cel etern S-a făcut efemer ştiind prea bine că riscă să cadă în uitare. Recent am văzut un documentar de vreun ceas plin de tot felul de dovezi împotriva unui Christos istoric şi biblic.

Nu, disputa nu e între ăia mintoşi care nu pot „admite” existenţa unui personaj precum Isus şi cei încuiaţi care aleargă după mituri. Nu se dă o luptă între emancipaţi şi retrograzi. E mai simplu: sunt cei care cred în Scripturi şi cei care cred în altceva. Pentru cei dintâi, e de ajuns un filmuleţ ca acesta, un desen în nisip, un zvon, o părere, ca să le consolideze credinţa şi să le mişte resorturile interioare. Toată haita danbrownilor nu face cât o mână de nisip bine pus în scenă.

Îmi pare că istoria patimilor este mai reală cumva povestită cu nisip. Ce sunt trei ani în noianul anilor? Ce sunt trei zile într-o viaţă de om? Ce e o moarte într-o lume disperată? Ce mai contează? Vine vântul, dă ploaia… s-a dus. Povestea asta e frumoasă tocmai pentru că e contestabilă. Altfel n-ar avea niciun pic de discreţie, niciun dram de mister. E ca în scrierile fantastice. Trebuie să decizi dacă faci pasul decisiv şi crezi în… basme. Dacă te laşi convins de faptul miraculos. Sau cobori spre straniu. Da, a fost, dar există o explicaţie raţională. Trebuie s-o descoperim. După părerea mea, întregul contact cu creştinismul şi cu Dumnezeul creştin stă sub semnul fantasticului. Când ai părăsit momentul de ezitare, fie ţi-ai pierdut minţile şi crezi în poveşti, fie, ca orice om cu scaun la cap, retezi misterul, inexplicabilul şi încerci să fii rezonabil.

Iaca fantasticul: Christos a înviat! Adevărat a înviat?